Lucian Blaga: „Acesta e adevăratul meu spaţiu mioritic.”

Am adus pe Prima Pagină,

azi, 13 August 2016,

acest prim articol al meu despre casa de lângă Bistrița

unde a locuit un timp Poetul Lucian Blaga.

După cum puteți vedea pe Blog, de atunci am mai fost în acest loc minunat,

iar anul acesta, chiar de curând și am postat și fotografii cu noii proprietari.

Sunt în faza de documentare pentru a închega un material în memoria acestui Mare Spirit ce a fost contemporan cu mine și cu mulți dintre noi.

Iată, mai jos, neschimbat ceea ce am postat atunci cu mare emoție:

 

*

Am reuşit, azi, 7 mai 2014,  după 75 de ani de la data când Lucian Blaga

a cuprins de sus cu ochii toată grădina, întreg peisajul, apoi a spus cu emoţie:

„Acesta e adevăratul meu spaţiu mioritic.” , să păşesc în locul unde el a trăit un timp, aici lângă Bistriţa.

Toate fotografiile pe care le priviţi, graţie tehnicii moderne, sunt făcute astăzi la prânz, după ce fusesem câteva ore la Mănăstirea SALVA, de lângă oraşul Năsăud.

Venind spre Bistriţa, am dorit să rezolv o problemă veche a sufletului meu, şi anume să păşesc pe urmele paşilor lui Lucian Blaga, în locul unde a avut o proprietate, aici, lângă Bistriţa, iar explicaţiile din cărţi nu îmi descriau decât priveliştea şi  apropierea de oraş.

Mulţumesc Domnului preot-scriitor Ioan Pintea, directorul Bibliotecii judeţene Bistriţa-Năsăud, care mi-a explicat, prin telefon, exact cum se ajunge pe Dealul Târgului, după ieşirea din comuna Dumitra, şi pe care drum, pe care  deal,  pot găsi casa în care a locuit Lucian Blaga.

Iată, ieri, 6 mai 2013,  au fost 53 de ani de când Dumnezeu l-a chemat la El pe marele filozof şi scriitor, iar vineri, pe 9 mai 2014 sunt 119 ani de la data când s-a ivit în lumea manifestată, în satul Lancrăm, lângă Sebeş-Alba.

Lucian Blaga a trăit pe pământ 65 ani, 11 luni şi 27 de zile!

Povestea acestei case de lângă oraşul Bistriţa este amplă, iar eu am să spun doar un crâmpei:

Sora mai mare a Poetului, Letiţia se stabilise imediat după Primul Război Mondial  în oraşul Bistriţa, deoarece, soţul ei, Ion Pavel,

„pentru meritele sale deosebite a fost numit în 1919 revizor şcolar al judeţului Bistriţa, de către Consiliul Dirigent”.

Lucian Blaga, având în sufletul său dorinţa arzătoare să se întoarcă în patrie (se afla atunci în Portugalia lucrând în  diplomaţie), a dorit  să aibă o casă la ţară, scriind despre asta unei rude (Lelia Rugescu, nepoată): „Aş vrea să cumpăr 5-10 jugăre de pământ, grădină cu pomi, şi pentru zarzavat. Mi-aş clădi o casă în stil ţărănesc. Acolo vreau să stau 5-7 luni pe an! Şi vreau să fie pe la Bistriţa.”   şi a avut – casa şi locul din fotografiile postate aici –,  a cumpărat această casă pe care o vedeţi în imagini, atât cât mai este din ea. Se pare că Lucian Blaga a fost proprietar pe acest pământ doar vreo doi ani.

Familia care locuieşte acum în acest loc mirific, loc pe care a păşit Poetul, spune  că au proprietatea de peste 60 de ani! Informaţiile le-am primit de la o doamnă care îi ajută pe proprietari, dar voi merge când voi putea să vorbesc şi cu proprietarii, dar şi cu mai mulţi oameni din jur despre marele nostru poet, filozof, adevărat român. Am să le citesc din poeziile sale!

Sunt şi acum, la câteva ore de când am venit de acolo, când scriu aceste rânduri, foarte emoţionată de evenimentul ce  mi-a fost dat să îl trăiesc. Am sufletul plin de bucurie.

Cred, sper că oamenii de cultură se vor gândi să conserve cumva acel loc. În jur, mă refer la locul de peste drum de casă, e spaţiu liber, floră montană minunată, deci,

de ce nu s-ar face o Casă a scriitorilor cu numele: Lucian Blaga-Bistriţa.

Îmi doresc ca autorităţi culturale din toată ţara să se gândească la acest Proiect.

Ştiu o mare personalitate culturală din România,  căreia nu am cum să îi cer acordul ca să îi public numele, ce se gândeşte demult la acest Proiect, deşi  atunci când am vorbit cu această persoană,  nici nu văzuse locul decât în fotografiile de prin cărţi.  Acum internetul ne oferă alte posibilităţi şi poate vedea şi alte imagini, dar, poate, a reuşit şi să păşească pe spaţiul pământesc binecuvântat de Dumnezeu, despre care doar citise, ca să militeze cu mai multă energie pentru ideea sa, auzită de mine.

Eu sunt fericită, ca şi toate doamnele care m-au însoţit: poeta Natalia David, scriitoarea-pictoriță Maria Olteanu și proprietara mașinii și excelenta șoferiță, Aurelia Gherman  – deşi unele erau  mai pesimiste că vom găsi casa (asta şi pentru că, pe la ce case (îndepărtate unele de altele pe acel drum) -,  treceam şi întrebam, nimeni nu ştia că Lucian Blaga a locuit pe acele dealuri),  că în soarele amiezii de azi am fost câteva clipe în acest loc luminos, minunat.

Mi-aş dori să se pună un indicator undeva, în şoseaua asfaltată ce leagă Bistriţa de Muzeul Liviu Rebreanu, de orașul academicienilor, Năsăud şi mai departe…,  lângă locul numit  de oameni ICAR, iar drumul pe care e casa să se numească Lucian Blaga, să ştie acei oameni cine a mai respirat acolo şi să fie fericiţi.

Priveliştea  din curtea (ce arată ca şi cum casa se va demola, după cum vedeţi din fotografii) este de natură să odihnească orice suflet, cât despre  a crea aici scriitorii, artiştii, consider că ar avea condiţii exemplare.

Bazil  Gruia ne arată în cartea: „Blaga inedit efigii documentare”, vol I,  Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, că Lucian Blaga, în anul 1939,  ducea în această casă o viaţă patriarhală, foarte puţin pretenţioasă,  scria, se plimba prin grădină şi stătea de vorbă cu copiii.

Cu gândul la aceste activităţi ale sale, azi am privit îndelung grădina pe care o vedeţi în fotografiile pe care le-am făcut.

Zilele acestea, şi nu numai, să ne gândim cu drag la Lucian Blaga.

 

 

Bistriţa, 7 mai 2014  Jeniţa Naidin

*

Azi, 9 mai 2014, am mai adăugat câteva cuvinte,

căci în ziua de 7 mai 2014, scriind imediat

ce am venit de pe dealul cu casa lui Lucian Blaga,

eram foarte emoționată cu gândul la marele

dramaturg și Poet.

Jeniţa Naidin

 

Azi, 13 August 2016, în ziua când este înmormântat trupul Reginei Ana,

la Curtea de Argeș-România,

amintesc de Lucian Blaga și cu gândul la faptul că,

bunica Regelui Mihai, soțul Reginei Ana,

Binecuvântata Regina  MARIA,

a citit Poemele Luminii, în anul 1919,

abia publicate de Poetul din Ardeal, genialul Lucian Blaga.

Regina MARIAse întorcea cu trenul regal de la Alba Iulia,

după ceremoniile ținute la Un An de la

Marea Unire din 1918 și avea mica carte mare:

Poemele Luminii, ce apăruse  cu sprijinul Corneliei Blaga, soția Poetului.

Cu Iubire și Recunoștință pentru toți cititorii mei,

de pe meleaguri din Sudul României,

Jenița Naidin

Sâmbătă, 13 August 2016