Jenita Naidin

A ajunge la Mănăstirea Cozia este un moment de Bucurie.

Păşim pe urmele Voievodului Mircea cel Bătrân,

în locul unde a ctitorit între anii 1386-1388 acest lăcaş,

pe care l-a ales apoi,  ca loc de odihnă veşnică.

Domnitorul, plecat în  Eternitate pe 31 ianuarie 1418, la Curtea de Argeş,

este înmormântat, pe 4 februarie  în pronausul bisericii Sfânta Treime de la Cozia.

Ne plecăm fruntea în faţa Altarului străjuit de Catapeteasma de zid,

„realizată în tehnica stucaturii, care datează ca şi icoanele împărăteşti, din anul 1794”.

S-a întâmplat ca mai mult timp să nu fie lume în biserică, aşa cum îmi place cel mai mult,

astfel încât, într-o linişte divină m-am rugat.

Am realizat şi imaginea aceasta:

Acest aşezământ monahal  se află în oraşul Călimăneşti, pe malul râului Olt.

Mănăstirea este un lăcaş cultural nu numai religios.

Aici funcţiona o şcoală mănăstirească încă din anul 1415.

Aici, în incinta Mănăstirii  este şi  un muzeu ce ne încântă.

Iată imagini  din muzeu:

Spre Muzeu

Am aflat încă magnolii înflorite, dar şi petale căzute pe iarbă:

Fântâna-izvor din faţa Bisericii Mari   a Mănăstirii Cozia.

Oamenii beau apă şi aruncă  bănuţi

odată cu Rugăciuni.