Maria Olteanu – pictoriţă, scriitoare

Am actualizat acest articol, azi, 16 ianuarie 2014

Editura Tipo Moldova, Iaşi, în colecţia  OPERA OMNIA  a publicat cartea Mariei Olteanu   intitulată:

„infinitul singurătăţii”.

Din lectura cărţii, rezidă faptul că suntem în faţa unei poete cu har divin.  Rareori mi s-a întâmplat să recepţionez cu plăcere şi semnificaţie toate poeziile dintr-un volum.

Opera   „infinitul singurătăţii”, scrisă de pictoriţa de icoane, Maria Olteanu, se citeşte ca o hrană a sufletului.

Vă invit să citim împreună din Iubire pentru poezie, câteva creaţii inspirate din această carte şi fiecare dintre noi să mediteze după plac:

“Eminescu – în memoriam

 

Leagănul lui a fost ţara

şi liniştea

din ochii pădurii.

 

Născut din sămânţă de stele,

cu fruntea culcată

pe umerii lumii.

 

***

 

Fără el teii n-ar fi existat

nici păsări,

nici colind prin sufletul lumii.

 

***

 

Inima lui

uneşte pământul cu cerul

deschizând iubirii

a veşniciei cale.

 

Doamne,

el, răstignit pe crucea poeziei,

face  spinii să-nflorească

în căuşul palmei Tale. 

*

 

Mama

 

Mama îşi aduna lacrimile

Într-o cană de lut,

Semăna într-un pumn de pământ

Cărări neştiute.

 

Când tristeţea o strângea,

Săpa în măduva zilei,

Arunca durerile-n vânt.

 

Cu palmele-i aspre,

Mângâia marginea lumii,

Mi-a croşetat şi rochia de mireasă

Cu andrele din razele lunii.

 

 

Conversaţie cu cerul

 

Stau de vorbă cu cerul,

Ascult inimile zeilor,

Călătorsc prin infinitul alb.

 

E duminică

Şi îngerii îmi picură pe buze

Lacrima unei rugăciuni.

 

Rugă

 

Doamne ,

Fă ca dimineaţa să nu-mi fie povară,

Călăuzeşte-mi paşii

Spre labirintul rostirii,

Nu-mi lua cerul primului gând,

Lasă-mi cărare printr-o picătură de ploaie,

Să-mi fie sprijin o rază.

 

Poezia s-a născut

 

Poezia mea s-a născut într-o seară

Avea ochii limpezi şi mari.

 

Ţin minte, era primăvară

Cu degetele-i albe pipăia pământul

Şi semăna literele,

 

Creştea cu fiecare zi

O simţeam cum mi se plimbă

Prin sânge,

Îmi  înfăşura visele

Şi-mi colora sufletul cu libertate.

 

 

Iubesc

 

Iubesc ploile calde,

Timpul cu ochii mari de copil,

Cărările şi dimineţile-nţelepte.

 

Iubesc copacii

Cu rădăcini în cer,

Roşul cireşelor din suflet

Şi păsările ce-mi ciugulesc

Poeme din palme.”

Maria Olteanu

 

*

Sper că aţi avut o lectură plăcută.

Bistriţa, 5 martie 2013,    Jeniţa  Naidin