Jenita Naidin

În cadrul  documentării pe care o realizez cu privire la scrierea unei cărți, mă voi referi azi doar la câteva date despre Nestor Șimon,  citându-l pe   Dr. Adrian Onofreiu, de asemeni, voi reproduce un fragment din postafața scrisă de  Dr. Mircea Gelu Buta  la cartea:

”Nestor Șimon – Restituiri”,  dar   și voi  reda din cartea:   

”Nestor Șimon  1915-2005….corespondență” 

 scrisoarea lui Basiliu Bașotă, în  care vorbește  despre Sfinții Năsăudeni, dar și alte fragmente din corespondențele lui  Nestor Șimon.

   Nestor Șimon   s-a născut  6 ianuarie 1862  în  Ragla și a decedat  la 19 ianuarie 1915 la Năsăud.  

***

   Să  citim din  ARGUMENTUL    scris de Dr. Adrian Onofreiu la cartea: 

”Nestor Șimon  1915-2005….corespondență”,  

Editată  de  SUPERGRAPH  2005 

 La  pag 7      Dr. Adrian Onofreiu  scrie:

”Teritoriul situat în N-E Transilvaniei, în suprafață de 55,57 mile pătrate austriece

 (1 milă pătrată austriacă =57,5 km pătrați;  rezultă că suprafața totală era de 3195, 27 km pătrați, ceea ce reprezintă 66% din suprafața totală a actualului județ Bistrița-Năsăud, de 5305km pătrați;  Adrian Onofreiu, Toponimie și relații geografice în Districtul Năsăud, în ”Revista Bistriței”, XVII, 2003, p. 331),

delimitat de Munții Rodnei, Bârgăului și Călimani a constituit arealul geografic în care s-a format și a evoluat un mod de organizare social-economică și militar aparte. Aici s-a creat Regimentul II românesc de graniță, grupând 44 de comune din văile Someșului, Ilvei, Șieului și Bârgaielor.

Evoluția acestuia în perioada cât a existat (1762-1851) a indus la formarea unei mentalități și conștiințe aparte,  definită  ca mentalitatea  grănicerească,  care va marca profund și decisiv viața populației  de aici. 

Intrând în contact cu Europa, prin participarea la campaniile militare ale Imperiului habsburgic,  grănicerii vor transmite  experiența acumulată celor de acasă. Faptele de arme creează  conștiința unei atitudini aparte și a superiorității atitudinale față de alte zone ale imperiului. Pentru a transmite posterității faptele de vitejie ale înaintașilor și a motiva drepturile dobândite aici s-a dezvoltat de timpuriu interesul pentru scrierea istoriei.

Perioadei contemporane cu evenimentele (…)  îi urmează  interesul aparte al unor  militari (…) sau al unor personalități de frunte ale mișcării naționale românești  din Transilvania(…).

Deceniile interbelice vor marca instituționalizarea cercetărilor în acest domeniu prin articolele publicate în noua apariție de la Năsăud, Arhiva Someșană.(…).  Prin tot ce au publicat aici, principalii  colaboratori  Virgil  Șotropa, Iuliu Moisil și  Iulian Marțian își vor asuma rolul de  pionierat în  rescrierea istoriei graniței năsăudene. Ei sunt cei care vor crea și induce aceste trăsături și generațiile viitoare, care se vor raporta permanent la publicația năsăudeană. Ea  va deveni referință obligatorie pentru toți cei care vor cerceta istoria  zonei.

(…)

Cercetări recente au valorificat în special materialul documentar inedit, păstrat în fondurile arhivistice deținute de către Direcția județeană Bistrița-Năsăud a Arhivelor Naționale (Poruncile Primăriei Năsăud 1863-1867, studiu introductiv, text și note de Adrian

Născut la 6 ianuarie 1862 în Ragla – localitate fostă grănicerească- pe  Ulița cea Mare, din părinții George, de 40 de ani și Florica de 31 de ani, (…), Nestor Șimon provine dintr-o familie cu mai mulți copii. După absolvirea cu succes eminent a școlii  triviale din Monor în anul 1875 urmează cursurile  Gimnaziullui Superior din Năsăud, în perioada  1875-1883.  Aici participă activ la ședințele  societății de lectură a elevilor, Virtus Romana  Rediviva.

(Din această perioadă datează și primele încercări de a întocmi studii privind trecutul  Transilvaniei, păstrate în manuscris, dintre care amintim:

Starea bisericii românești din Transilvania sub principii  calvini și influențele calvinismului;  Viața și  faptele lui Ioan Marian, vicar faraneu episcopesc gr-cat  al  Rodnei din Districtul  Năsăudului, în A.N.B. Colecția  Virgil Șotropa.d.353).

(…)

Încă din perioada studiilor universitare Nestor Șimon  va întreprinde călătorii și va începe să adune  documente pentru a scrie istoria graniței năsăudene.  A fost stimulat de personalități care i au fost în preajmă:

Colonelul Storck, fostul secretar gubernial Ladislau Vaida, custodele de la Arhiva  Muzeului  Ardelean, Szabo Kiraly, cât și de activitatea depusă în calitate de secretar al societății studențești  Iulia din Cluj.

Potrivit propriilor mărturisiri, perioada clujeană va fi fertilă pentru documentarea despre  trecutul Transilvaniei și a zonei graniței  năsăudene, prin cercetări întreprinse la Muzeul Ardelean și Biblioteca Universitară din Cluj.

(…)  

Adevărata măsură a  preocupărilor și implicării în salvarea materialului documentar este dată  însă de corespondența purtată în acest scop.

(…)

Fără a se cantona într-un areal geografic restrâns, Nestor Șimon va coresponda și cu personalități de frunte ale românilor transilvăneni: George Barițiu, Iosif Șterca Șuluțiu, C. Diaconovich și redacțiile presei românești din Transilvania:

Gazeta Transilvaniei,  Tribuna,  Telegraful Român.”.   

***

În data de 15 decembrie 2011 Dr. Mircea Gelu Buta a scris Postfața la cartea:

”Nestor Șimon – Restituiri”, autor  Dr. Adrian Onofreiu,  scriere din care reproduc un fragment:

”Simpla valorizare a memoriei și amintirilor exprimate în memorialistică sau istorie orală și colectivă, cu expresie în mituri și narațiuni, nu reprezintă decât o formă ”recurentă” de democratizare a cunoașterii istorice. (…). Am înțeles aceasta cu ani în urmă, când regretatul Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu al Clujului (Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului între anii 2006-2011), m-a rugat să-i caut în arhive un material convingător despre Atanasie Todoran din Bichigiu.  Dorea să se convingă dacă memoria colectivă a transilvănenilor, în legătură cu acest martiraj, poate fi dovedită prin documente de necontestat.  M-am deplasat la Serviciul județean Bistrița-Năsăud Bistrița al Arhivelor Naționale, unde, dacă mai era nevoie de o dovadă în sprijinul ideii că nu natura ci cultura și erudiția rămân esențiale pentru istorie, iată am aflat aici această probă de necontestat. 

            Convingerea mi s-a întărit după ce  am stat de vorbă și am început să-l cunosc mai bine pe cercetătorul Adrian Onofreiu, harnic și meticulos scormonitor al adevărului istoric,  ascuns uneori atât de bine sub colbul arhivelor.

            După un răgaz de câteva zile,  acesta mi-a trimis în copie inedită,  datată  Cluj, 5 sept. 1887 și semnată Nestor Șimon, despre care am aflat că a fost un erudit cercetător al istoriei acestui  ținut. Scrisoarea restituia valoarea mărturisitoare a jertfei lui Atanasie Todoran, în condițiile în care majoritatea studiilor istorice au accentuat doar importanța sa socială și politico-națională. În acest  sens  Nestor  Șimon scria printre altele, că, ”am aflat cu siguranță cauza pentru care s-a opus Tănase Tudoran contra militarizării. Adică el nu s-a opus militarizării, ci s-a opus încercărilor de a se uni românii cu biserica Romei, deoarece pe atunci curgeau luptele cele mai înverșunate și Curtea din Viena voia ca militarizând, totodată să obțină uniunea”. (Nestor Șimon, Corespondență,  volum îngrijit de Adrian Onofreiu, Ed. Supergraph, Cluj-Napoca, 2005, p. 62.).

La aflarea veștii, I.P.S. Bartolomeu radiind de bucurie s-a făcut auzit prin gura psalmistului și a exclamat  ”Minunat este Dumnezeu întru sfinții Tăi”. (Psalmul 61, 36).

Epistola lui Nestor Șimon  a fost principalul document care a stat la baza întocmirii referatului de canonizare a Sfinților Martiri Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu, cei care astăzi se numără printre sfinții pomeniți de Biserica noastră și sunt preamăriți de Dumnezeu în ceruri, cinstindu-se prin cântări și laudă în ziua de 12 a lunii noiembrie. 

            Am învățat cu această ocazie că nici  memoria, nici miturile, nici povestirile din trecut nu pot fi transpuse direct în text, fără o analiză critică și în lipsa unor documente de netăgăduit, lucru de altfel mărturisit și de Nestor Șimon, într-o  scrisoare  către Baziliu Bașotă, jude regal în Alba-Iulia:

”Scopul meu nu e de a păși repede  cu istoria pentru  de-a astâmpăra curiozitatea unora ori altora, ci de a desfășura toate pe bază de documente valide, ca așa, generația ce va urma să  aibă istoria și nu povești din bătrâni”.    

   Mircea Gelu Buta, Prof. univ. dr. – Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca

***

Reproduc din cartea:    ”Nestor Șimon  1915-2005….corespondență”,  

Scrisoarea  lui Basiliu Bașotă

 ce a fost principalul document care a stat la baza întocmirii referatului de canonizare a Sfinților Martiri Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu, cei care astăzi se numără printre sfinții pomeniți de Biserica noastră și sunt preamăriți de Dumnezeu în ceruri, cinstindu-se prin cântări și laudă în ziua de 12 a lunii noiembrie, după cum a arătat Dr. Mircea Gelu Buta.

      Să citim această scrisoare  celebră, dar și din alte  corespondențe  ale lui  Nestor   Șimon:

”12.   Basiliu Bașotă,  jude regal în  Alba-Iulia.

                        Mult onorate domnule jude!

A trecut deja un an de când nu am corespondat cu mult  stimatul D-Ta.  De atunci și până  astăzi au trecut multe peste mine, și mai bune și mai rele; dar ori între ce împrejurări am fost, mângâiere mi-am aflat în lucrarea istoria foștilor grăniceri. Unii, care știu ce lucrez eu de multe ori mă întreabă, când voi fi gata, alții de abia așteaptă ca să vadă istoria scrisă, ei dar nu am aflat unul care să-mi promită ceva ajutor afară de mult stimatul D-Ta.  Am mai făcut o încercare gazetară, ce a apărut în Gazeta, Tribuna și Telegraful Român, dar până astăzi , locotenentnu am căpătat nici un răspuns, nici chiar de la foștii grăniceri din regimentul I.

În această vară am mers la Năsăud și apoi până la Telciu, pe unde am petrecut o lună de zile adunând documente. Mai mult am aflat de la bătrânul Petru Tanco, locotenent în pensie. Între altele am aflat și un compus despre spesele făcute cu ocazia înmormântării repausatului c.r. locotenent Atanasie Moț Dâmbul. Acest conspect îl am și eu în original și pe care nu-l țin din ceva puncte de vedere însemnate, decât pentru memoria repausatului.

De cumva M.O.   D-ta., ca înrudit cu repausatul ai dori să ai acest conspect, ce se extinde pe vreo ½ coală, eu bucuros îl voi trimite.

Rezultatul cercetărilor mele de până acum e că, afară de mai multe sute de date interesante am aflat cu siguranță cauza pentru care s-a opus Tănase  Todoran contra militarizării.  Adică el nu s-a opus militarizării, ci s-a opus încercărilor de a se uni românii cu  biserica Romei, deoarece pe atunci curgeau luptele cele mai înverșunate și Curtea din Viena voia ca militarizând totodată să obțină și unirea.  Acestea le-am aflat în o istorie bisericească scrisă de Petru Bodi, până astăzi încă netipărită și se află în manuscris la muzeul din Cluj. Acea intenție apare apoi și în alte documente ce eu le-am copiat de prin Archiv des Vereines fur Siebenbugen Landeskunde. Pe lângă acestea, poate că a fost și aceea ce susține D-l. Barițiu la p. 66: ”De ce ne jură că ne vom bate pe uscat și pe apă…”.   Aceasta o deduce precum eu din rezistența  secuilor.

 (…) 

Despre acestea am povestit cu d-l. Petru Tanco care a zis că eu am drept și sunt drepte ce le-am aflat eu, căci el știe încă din istoria care s-a scris la mandatul   colonelului și pe care a decopiat-o (a copiat-o) dânsul, dar s-a prăpădit în 1848;  el își aduce  aminte cum că în acea istorie era scris că   Todoran, pe când îl tăiau cu roata  striga: ”Nu vă dați unirii” (ș.a.).  Așa dar năsăudenii  de două ori s-au opus unirii:

1 – unirii religioase cu biserica Romei;

2 – unirii politice în 1848. 

Mai departe am aflat că maiorul Leon Pop a fost tras în cercetare pentru ținuta batalionului și de către ministerul  din Viena, despre care am la mână în copie întrebările ce i s-au pus, ce a răspuns la 25 de întrebări, până acum nu știu. ( a se vedea pe larg  Virgil Șotropa, Soarta maiorului Leon Pop, în ”Arhiva Someșană”, nr. 14/1931)

Afară de acestea am mai dat de urma multor documente, unele foarte interesante, unele, din punct de vedere militar, altele, de drept de posesiune și proprietatea pământului împrocesuat pe Valea Rodnei. Scopul meu nu e de a păși repede cu istoria pentru de a astâmpăra curiozitatea unora ori  altora, ci, de a desfășura toate pe bază de documente valide, ca așa, generația ce va urma să aibă istoria și nu povești din bătrâni.

Tot ce mă necăjește e că până ce voi pune riguroasele (examenele), nu prea mă apuc de scris mult.  Acum mă prepar pentru rigurosul prim. Printre ele tot mai fac câte ceva.

Alta,  ce e și mai mare e, că nu întâmpin ajutor nici din partea acelora, care trăiesc din sudoarea  foștilor grăniceri, adică profesorii și inteligența  din Năsăud, care în loc să mă încurajeze-vezi  doamne, ca pe un om mai tânăr – din partea unora am întâmpinat disprețul  cel mai mare (s.a.) 

Eu, firesc, nu am vorbit cu dânșii, și, afară de unul, despre  adunarea de documente ce ar fi bine să se întreprindă acolo, formându-se un comitet spre acest scop…

(…)

La alte națiuni astfel de întreprinderi le ajută guvernul, ori se îngrijesc societăți formate  spre  acest scop, formează capitaluri și unde trebuie plătit, drumuri, copieri, dau bani. Eu însă va trebui să pun din punga mea; dar drumurile, timpul (nu pierdut), petrecut, etc…

Eu am mai făcut o încercare în această  privință  scriindu-i d-lui Profesor Dr. C. Moisil și d-lui Vicar,  ca  cu  ocaziunea adunării comitetului fondurilor, care e tocmai astăzo, să facă propunerea ca să se  compună un comitet, să se formeze un fond și să se pună în lucrare pentru  a  aduna din toate unghiurile documentele și datele  istorice de prin comune și aiurea, deoarece sunt, chiar eu am aflat unul foarte interesant în comuna Telciu.

(…)

Eu îmi însemn mai multe întrebări la care să-mi răspunzi D-ta, nu în scris, ci când voi veni eu la Alba-Iulia, îmi vei răspunde, până atunci rămân al D-tale,

Patriot adevărat,

Nestor  Șimon, jurist absolut.

Cluj, 5 septembrie 1887”. 

***

”19.

Abrud, 6 ianuarie 1891.

Mult  prețuite patriot! 

Sunt  bolnav mai de mult timp și nu am nici puterea, nici voia (voința) a  scormoni prin  scrisorile mele,  ca să îți trimit tot ce ți-aș  putea trimite, ba nici aceia nu sunt, nici chiar dacă unele și altele  ce aș avea de trimis le-aș mai avea, că s-au  prăpădit mutându-mă  în viață de atâtea ori.

Tot ce am putut  aduna  56 documente istorice și 1  manuscris al meu în cauza  dreptului binelui românesc, când cu înființarea  districtului  Năsăud,  Îți  trimit ca să le folosești și apoi, la timpul său să le dai cu  alte  documente ale  D-tale unui loc  credibil   spre  păstrare, căci eu până atunci nu voi mai fi.

Salutare frățească,  Basiliu  Bașotă.

Ibidem, f. 147”

…………

”20.

Prezentat  în 9  ianuarie 1891.

Pe corespondență.

Prea  onoratului   Basiliu Bașotă, în Abrud.

Mult  onorate  domnule avocat!

Răspund cam târziu. Pachetul  dimpreaună  cu  toate documentele l am primit  în 9 ianuarie  1891.

Vă mulțumesc pentru interesul arătat.  Rezultatul îl voi comunica cu altă ocazie în vreo  epistolă

Năsăud, în 6 februarie 1891.

Al. M.O. D-Tale, mult  stimătoriu,

    Nestor  Șimon.

Ibidem, f, 148/verso”

”23.

Beșa Pavel, învățător și catehet în  Borgo-Prund.

Onorate domnule învățător,

În 27 Decembrie 1892 cu ocazia adunării grănicerești mi-ai promis cum că-mi vei împărtăși  un ziuar(Jurnal de campanie) din anul 1848.

După cum văd D-Ta, ai uitat despre  acel ziuar, deoarece până acum nu am primit nimic. De aceea Te rog ca să binevoiești a mi-l trmite cu vreo  ocazie sigură ori prin poștă. Mai bine ar fi ca să-l trimiți prin un preot greco-catolic de pe Bârgău, căci pe luna lui martie toți preoții  sunt convocați de vicar ca să se adune în Năsăud, în cauza alegerii de mitropolit. De cumva vei mai fi având și alte date mi le trimite spre a le vedea și a-mi decopia ce voi  afla mai de lipsă. Tocmai acum decopiez documentele primite de la domnul Iacob Onea, pe care voiesc a i le reînapoia cu ocazia amintită.

Nu întrelas  nici cu această ocazie de a accentua: păstrați toate petecele  de hârtie și le adunați și asigurați(protejați)de unde numai le aflați, căci de multe ori un petic de hârtie cuprinde mai multe decât altele dintr-o arhivă întreagă. (s.n.)

Am mai scris în altă privință și fratelui Dan, dar până acum  nu mi-a răspuns nimic, poate dânsul va lăsa cu testament ca să-mi răspundă copii cei cu nume strălucite.

Primește domnul meu expresia sinceră a deosebitei mele stime.

Năsăud, în 28 februarie 1893,      Nestor  Șimon”

***

Doamne!   Observ că Marele  Om, Nestor Șimon avea atunci când a scris această scrisoare  către  Basiliu Bașotă,  jude regal în  Alba-Iulia,  din care am spicuit și citat mai sus, vârsta de 25 ani, 8 luni și o zi, dar avea o maturitate admirabilă!

***

Merită  să citească,  ce am   cules  mai  sus din  operele amintite,  toți oamenii, deoarece sunt cuvinte ce ne ajută să ne hrănim  spiritul. 

 Cu Iubire  și Recunoștință,

  Jeniţa Dodiță Naidin

Joi,   28 Martie 2024 

 Cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ