19 Octombrie 2023 – Bucuria Sufletului nostru

flori in grădina Muzeului judetean B N. foto: JDN

Dragi  cititori,

Astăzi,  19 Octombrie 2023,

când se împlinesc 21 de ani de la un eveniment important din viața mea Spirituală, 

vă adresez o invitaţie blândă la lectură şi meditaţie.

Cu  mulţi ani în urmă am primit  un „interviu” anonim.

Am păstrat textul pentru că  am fost de acord cu ceea ce citisem şi multe lucruri, aflate din respectiva lectură, le trăiesc  în propria  viaţă pentru că le-am integrat.

Mai mult, de atunci am alăturat afirmaţiile călugărului la cunoştinţele mele din domeniul vieţii sufleteşti a noastră, a oamenilor.

Învăţămintele personale despre   viaţa noastră sufletească şi spirituală le am, fie din propria mea  autoanaliză, pe care o fac permanent și sincer de vreo 30 de ani încoace, fie din studiile ştiinţifice, ca autodidact, din domeniul  religiilor lumii, filozofiei, psihologiei, psihanalizei.

Consider că acest „interviu” al unui călugăr  poate fi util  Dumneavoastră, cititorilor mei,

fie că sunteți tineri, sau în vârstă, oameni simpli, sau cu pregătire ca și consilieri,  psihologi,  psihanalişti sau preoți, adică, specialişti  care ajută oamenii să îşi elibereze emoţiile prin aducerea în conştient a evenimentelor traumatizante din copilărie sau din viaţa de adult.

Vedem aici că monahul care ascultă nu pune întrebări, nu sugerează interpretări!

Văd descrierea vindecărilor din textul ce vi-l propun,  şi pe care l-am scris cu diacritice, ca fiind datorate faptului că cel ce a venit pentru ajutor în faţa călugărului nu opune în mintea sa rezistenţe şi, astfel,

îşi reaminteşte şi verbalizează amintiri refulate ce au condus la îmbolnăvire,

modalitate prin care se vindecă, se înseninează.

Posibil că aceşti oameni ce stau în faţa monahului, deci în câmpul  vibraţional al Rugăciunii, să reuşească să înţeleagă cerinţele realităţii din viaţa lor şi să îşi poată conştientiza inconştientul pentru că au mintea la Dumnezeu în acele momente de linişte.

Iată, astăzi, primul fragment din acel „interviu” amplu.

Doresc să ajungă la inima Dumneavoastră aceste cuvinte pe care le citez:

«În această lume complicată în care trăim, am întâlnit zilele trecute un călugăr ortodox în vârstă de 85 de ani, considerat a avea har conform terminologiei utilizată de confraţii săi.

L-am intrebat cum se produc vindecările, ce se întâmplă când cineva vine la el.

„Eu, omul nu mă gândesc că aş avea ceva de făcut, eu mă deschid şi las Sfântul Duh să curgă prin mine.

Nu întreb niciodată omul de ce a venit la mine,  ce problemă are,  îi simt doar sufletul cât de greu îi este, şi apoi mă rog.

Atât fac – mă rog împreună cu el.

Şi îi spun că este o mare bucurie atunci când doi se strâng în numele Lui că atunci şi El este cu noi.

Pentru mine este o binecuvântare când cineva îmi deschide uşa chiliei.

Eu nu privesc omul intrând la mine ci pe Dumnezeu în om pătrunzând în chilie.

La sfârşit simt cum omul este mai uşor, mai senin.

Eu nu trebuie să ştiu ce greutate purta el,

Dumnezeu ştie,

îmi păstrez doar sufletul deschis şi mă rog din toata inima mea.

Deci totul este rugăciunea noastră către Dumnezeu,

uneori îi ţin mâinile în ale mele, alteori le pun pe creştetul capului.

Uneori simt că este nevoie să mai vină, alteori ştiu că lucrarea s-a făcut.

Şi miracolul pentru mine nu îl numesc vindecare,

îl numesc trezirea omului în Dumnezeu.”

L-am întrebat de ce într-o mulţime agitată, tensionată, nervoasă îmi era mai greu să mă rog şi mi-a răspuns :

„Atât timp cât îl priveşti pe Dumnezeu ca fiind în afara ta, o să şi găseşti motive tot în afara ta.

Cauza nu sunt cei din jur  ci cum Îl priveşti tu pe Dumnezeu.

Dacă ai credinţa nestrămutată că  El  este în tine,  realizezi că nimeni nu poate sta între tine şi Dumnezeu.

Ca să te rogi,  cobori în tine, închizi ochii şi în inima ta o să gaseşti liniştea.

Acolo te aşteaptă  Dumnezeu.

Mintea este prima care fie se deschide şi prin gândurile tale îl lasă pe El să se manifeste în tine, sau tot mintea este cea care te impiedică.   Mintea ţese labirinturi şi uneori se pierde în propria ei ţesătură.

Dacă laşi iubirea din inima ta să îţi scalde mintea, o sa vezi cum gândurile tale îşi găsesc singure drumul către Cer. ”

L-am intrebat de ce se agitau,

 se luptau oamenii ca să ajungă să ia Lumina:

„Te lupţi să ajungi mai aproape de Dumnezeu când ai o teamă în tine, o nelinişte,  o îndoială în ceea ce priveşte relaţia ta cu Dumnezeu.

Atunci întotdeauna găseşti că mai ai ceva de făcut, nu ai făcut destul, mai există încă,  şi,  acel ceva o să îţi aducă apropierea, şi cauţi şi cauţi neîncetat.

Dar dacă te opreşti din zbucium, din frământare, din căutare, îţi dai voie să îl descoperi în tine.

Poți trăi o întreagă viaţă preocupat să îl cauţi în afara ta, dar nu cauţi unde trebuie.

Lupta exterioară este un semn al luptei din sufletul acelor oameni, aspiraţia lor, năzuinţa lor, căutarea lor, şi acela e modul în care o reflectă.”

L-am întrebat cum după ore petrecute în picioare, într-o poziţie în care nu puteai nici să te întorci, el nu dădea nici un semn de oboseală  şi nu numai aceasta, în jurul lui,  oamenii erau foarte liniştiţi, calmi.  Răspândea o vibraţie de pace în jur care liniştea mulţimea.    

„Oboseala vine din lupta fiinţei cu viața.

Când te opui vieţii,  judecând, criticând, mâniindu-te,  pierzi viaţa din tine şi oboseşti, şi este şi normal  pentru că  mergi contra curentului.

Iubirea, este curgerea vieţii. 

 Pacea, liniştea, se obţin când laşi viaţa să curgă prin tine şi nu mai opui rezistenţă la ceva.”

Şi m-a întrebat:

„Ai obosit vreodată în timp ce te bucurai,  în timp ce iubeai,  în timp ce te rugai?

Atunci te lăsai purtată de curgerea vietii, nu opuneai rezistenţă.  Atunci te deschideai prin inimă.  Oboseşti când cauţi cu mintea, inima nu te oboseşte vreodată.  Şi mintea caută  neîncetat, mereu găseşte altceva de care să se agaţe, dar în esenţă mintea îşi caută liniştea.

Deci,  lupta nu este între noi şi cei din jur,  sau întâmplările din viaţă,  ci este între noi şi noi,  acea luptă interioară este cea care epuizează.”

L-am intrebat cum poți să ieşi din această  zbatere, pendulare:

„Nu trebuie să te zbaţi ca să ieşi,  pentru că te afunzi şi mai rău.

Şi vine o vreme când înţelegi că nu e necesar să te zbaţi, că totul se întâmplă de la sine, înţelegi că viaţa curge lin,  nu este o stradanie.

Lupta are loc până când se coboară această înţelegere, această pace.

Nu fugi după Dumnezeu, stai liniştit şi lasă-L să se exprime prin tine.”

L-am întrebat cum a ajuns el la această stare de pace, în opinia mea de iluminare.

Mi-a spus că s-a rugat către Dumnezeu să îl lumineze ca să poată dărui la cei din jur, dintr-o credință  fermă că cererea sa este auzită  şi îndeplinită,  şi,  apoi s-a lăsat purtat de valurile vieţii,

 s-a deschis şi i-au venit rugăciunile pe care le simţea cu sufletul.

Nu s-a îndoit nici un moment şi rugămintea sa la Dumnezeu era să îi dea acest har de a dărui atât timp cât trăieşte pe acest Pământ.

 Acesta (,călugărul, n.ns.) considera ca fiind cea mai mare binecuvântare, bogăţia inimii.».

«I-am spus că în opinia mea Biserica s-a îndepărtat de creincioşi,

a pierdut legătura,

şi,  într-un fel,  a înterupt legătura între Cer şi Pământ,

în condiţiile în care ei ( credem că se referă la conducătorii Bisericii n.ns.) aveau puterea să o consolideze.

„Biserica este o instituţie alcătuită tot din oameni.

Şi omul s-a îndepărtat de aproapele său.  Şi aceasta din teamă. Teama de a nu se pierde învăţăturile, de a le păstra nealterate,  din frica aceasta şi-au concentrat atenţia doar pe învăţătură  şi au uitat de ce este mai important – cei cărora li s-a adresat Christos prin învăţăturile sale.  Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a ieşit în lume.

Dar şi în Biserică sunt oameni şi oameni.

Ce poţi face tu ca om este să  studiezi  Cuvântul  Întemeietorului, să îl simţi,  să citeşti  şi  să  alegi acele rugăciuni pe care le simţi cu Sufletul,  pentru că dacă doar le rosteşti fără suflet, ele sunt doar sunete goale.

Prin rugăciune omul se înalţă  prin Cuvânt care este fapta, prin gând şi prin trăire.

Acestea trei trebuie să meargă  împreună ca să te înalţe.

Nu e datoria noastră  să îi judecăm pe semenii noştri,  aşa scrie şi în cărţi să nu judecăm,  noi folosim piatra de temelie, învăţătura şi ne găsim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.” ».

*

Daţi-mi voie să vă scriu un scurt comentariu personal la cele de mai sus:

Vedeţi cum cel ce intervievează aduce în faţa călugărului o neîmplinire a conducătorilor Bisericilor lumii, iar monahul îl îndrumă spre a face ceva el, omul, nicidecum să tot aştepte  la ceilalţi, eventual şi să îi critice, fără ca el să îşi vadă propriile responsabilităţi.

Călugărul ne îndrumă să citim şi noi Scripturile, nu numai preoţii, să ne rugăm şi să facem fapte bune.

Ştiu că sunt momente în viaţă când orice fiinţă are nevoie, mai ales la începutul vieţii,  să primească îndrumare de la:

Familie, Biserică, Şcoală, ajutor ce este neapărat necesar,

dar, să nu i se impună nimic, apoi,  fiecare om adult să se responsabilizeze pentru a se adresa direct lui Dumnezeu. Să respectăm toate Bisericile, Credinţele şi Culturile Lumii.

Acum,  continuăm să citim din „interviu”:

*

„Mi-a spus că este foarte important să ascult tăcerea.”

„Caută tăcerea, nu urmări şirul cuvintelor mele,

ascultă-L  pe Dumnezeu în tăcerea mea.”

Şi de câte ori se oprea din vorbit, stăteam cu ochii închişi  şi  auzeam, simţeam sunetul unui fâlfâit  de aripi, şi  vedeam ca un glob imens de lumină deasupra capului lui.  

Această  fiinţă  se adresa cu un respect deosebit pentru toţi  cei din jur,  cu  veneraţie,  l-am întrebat ce simte el când vorbeşte cu un om”:

„Eu când vorbesc cu un om, îl  privesc pe Sfântul Duh în el.

Să fii lipsit de respect la adresa unui om este ca şi cum ai fi lipsit de respect în faţa tronului lui Dumnezeu.

Nu e suficient să Îl vezi pe Dumnezeu într-un înger sau în Fiul Său, 

 uită-te în jur şi descoperă-L  aici.

Rosteşte fiecare cuvânt  cu respect,  rar,  nu te grăbi să vorbeşti.

Cuvintele sunt alcătuite din Duhul Sfant,

şi când vorbeşti cu un om, vorbeşte rar şi cu respect, ştiind că în acel moment Duhul Sfânt se manifestă prin tine în lume.

Lasă ca fiecare cuvânt să vină din sufletul tău,

simte-l înainte să îl rosteşti,

doar aşa el va atinge sufletul celui căruia i te adresezi.

Ceea ce spui tu dacă este lipsit de lumina sufletului tău va trece într-un cotlon al minţii,   

şi mintea va uita, dacă ceea ce rosteşti  vine din suflet, 

acel om va păstra în sufletul lui,

 nu ceea ce eu sau tu am rostit,  ci amintirea bucuriei sufletului lui.”.

„La plecare doream din suflet să  îi dăruiesc  ceva,  nu ştiam ce,  mă  frământam, 

şi mi-a răspuns la întrebarea mea nespusă,

 spunându-mi să  fac  asupra  lui semnul crucii şi să îl binecuvântez.

Mă gândeam cum pot eu omul să  fac acest gest asupra lui aflat parcă  în această lume dar neaparţinând  ei şi mi-a explicat”:

„Când  faci ceva cu toată  inima  laşi puterea celestă  a Sfântului Duh să coboare prin tine, omul nu binecuvântează cu puterea omului, ci cu cea a Duhului, (Spiritului n.ns.) şi în faţa  Sa toţi  suntem egali.”

„Fiinţele iluminate păşesc printre noi,

neştiuţi,

simpli,

se simte doar adierea  lumilor celeste la trecerea lor prin viaţa noastră.”.

*

*

Am observat, şi veţi observa şi Dv.,  că reuşita călugărului  se datorează faptului că tot ce cerea de la Dumnezeu era pentru a putea fi de folos celorlalţi, deci, nu era egoist, nu cerea însuşiri pentru sine, ci pentru a le transmite mai departe. De aceea, le-a şi primit!

Citez ultima parte a acestui „interviu” pe care eu doar l-am redactat şi scris cu diacritice:

Cuvintele  de mai sus,  au menirea să ne ajute pentru a ne consolida un mod de relaţionare interumană care să aducă pace spiritului nostru,

prin îndreptarea atenţiei cât de des spre bucurii sufleteşti,  

spre  Mintea Cosmică, spre Dumnezeu.

Sunt cuvinte   ziditoare, după cum aţi constatat

şi,

de aceea,

 sunteţi într-o stare de Linişte,

pe care v-am dorit-o tot timpul cât am muncit ca să public aici, 

   pentru Dumneavoastră ce ați citit mai sus.

Vă doresc Pace, Lumină și Bucurie în  suflet!

Jenița  Dodiță Naidin

Bistriţa,  Joi,  19 Octombrie 2023

Cu fața  spre  Lumina Divină!

foto: J D N

*** 

Fotografiile  minunate  postate aici,  le-am făcut de curând.

*** 


Sâmbătă, 16. 09. 2023, Poem despre Iisus Hristos

Din Iubire pentru Sursa de energie, adică, pentru Dumnezeu,

Vă invit, cu drag,

să citim  Poemul:

AM  CĂUTAT  IUBIREA

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.

Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pamânt edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: “Ramâi, eşti prea frumoasă!”
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, caci n-am găsit nimic.



Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.

Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lasând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.

Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-i smulg povara.  Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degrabă si L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curma,
când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.

Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sarmanei Lui făpturi.

– Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
povara de osîndă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat, drumeţul.  Şi El mi-a spus în şoaptă:
– Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci…

– Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
– Eu… am şoptit în silă,  eu… căutam iubirea…
Iubirea? … fu răspunsul străinului.  Eu sunt… 

COSTACHE  IOANID

***  

     Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Sâmbătă, 16 Septembrie 2023

Cu fața  spre Lumina Divină


Astăzi, 30 Iulie 2023, Vă dăruiesc un Poem

O, Pământule, atunci când voi fi plecat,

inima mea va lăsa câte puțin din nuanțele sale

  în toate alcătuirile   tale.

Câteva ecouri ale sufletului meu se vor adăuga la armonia

 anotimpurilor;

 gândul meu veni-va, necunoscut, pândind ciclul luminilor și umbrelor tale.

În zilele ce vor veni, când vara va izbucni în grădina îndrăgostiților, 

  ei nu vor ști că florile  boschetelor  lor, împrumută o mai vie frumusețe cântecelor mele, 

nici că iubirea lor pentru această lume crește, îmbogățindu-se cu iubirea mea. 

     RABINDRANATH  TAGORE 

***     

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Duminică, 30 Iulie 2023

Universul este Infinit 

Sunt cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ

********


Minunata Iubire Divină

Cartea  DIVINA  IUBIRE,   

autor Paramahamsa Yogananda,

este o importantă operă care începe aşa:

„Cea mai minunată iubire pe care  poate cineva să o simtă

este iubirea lui Dumnezeu…

El este Eternul nostru Iubit şi sufletele noastre sunt iubitele Sale,

iar când  sufletul Îl întâlneşte pe cel mai mare iubit din univers, 

atunci începe iubirea divină.”

Astăzi, vă spun câteva cuvinte despre această carte, conform viziunii mele:

Autorul a trăit toată viaţa pentru a împărtăşi tuturor oamenilor înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu.

El spune că dăruirea completă faţă de Dumnezeu a fost unicul ţel pe care l-a găsit în viaţa sa.

Deşi hindus prin naştere, a predicat permanent despre esenţa doctrinei creştine

şi a spus că ea reprezintă:

„esenţa tuturor religiilor adevărate”.

Paramahamsa Yogananda s-a născut la Gorakhpur, India, la 5 ianuarie 1893

şi a plecat în Eternitate la data de 7 martie 1952 în California,

la vârsta de 59 ani.

Se spune că, la câteva săptămâni de la moartea sa, chipul său a rămas neschimbat, reflectând aceeaşi strălucire divină.

Din cele două volume ale cărţii DIVINA  IUBIRE am ales câteva cuvinte ale autorului  care, vor fi agreate şi de Dumneavoastră, asfel încât, vă invit să medităm împreună:

Iubirea este un sentiment universal.

Expresiile ei sunt diferenţiate de natura gândului prin care se manifestă.

Tocmai de aceea, când iubirea trece prin inima unui părinte, conştiinţa paternă o traduce în iubire paternă.

Când  Iubirea trece prin inima unei mame, conştiinţa maternă o traduce ca iubire maternă.

Iar când Iubirea  trece prin inima unui iubit, conştiinţa sa îi conferă acestei iubiri universale o altă calitate.

Nu instrumentul fizic, ci conştiinţa prin care trece Iubirea este cea care determină calitatea iubirii exprimate.

Fiecare reflecţie a iubirii apare din unica Iubire Cosmică, dar când este exprimată ca iubire umană, în diferitele ei forme, întotdeauna va exista în ea o anumită impuritate.

Cercetând iubirea umană putem învăţa ceva din iubirea divină,

pentru că prin iubirea umană avem străfulgerări ale iubirii lui Dumnezeu!

E minunat ce vă spun şi vă rog să meditaţi.

Bărbatul şi femeia trebuie să se privească unul pe celălalt ca reflecţii ale Divinului.

Atracţia între un bărbat şi o femeie trebuie să apară în suflet. 

Îi dau dreptate autorului.  Am  observat, de-a lungul vieții mele că, 

chiar dacă, urmare a impactului vizual, se naște o atracție între un bărbat și o femeie, dacă nu se naște iubirea sufletească, aceea nu este iubire.

Iubirea este pe primul loc. Acesta trebuie să fie idealul.

Când doi oameni se simt atraşi necondiţionat şi sunt gata să îşi dea viaţa unul pentru celălalt, atunci înseamnă că ei se iubesc cu adevărat. Numai în această situaţie ei sunt pregătiţi să pătrundă în sfânta şi intima taină a căsătoriei.

Desigur,  vă spun ceea ce gândesc, şi anume:

Oamenii,  doar prin posesivitate nu vor rezolva nimic.

Dacă un partener încearcă să îl controleze pe celălalt, această intenţie arată lipsa iubirii reale.

Dar când îşi exprimă iubirea, gândindu-se în permanenţă la fericirea celuilalt, mai ales, având grijă unul de altul, atunci această iubire se transformă în Iubire divină.

Soţul şi soţia dacă  iubesc sufletul din perechea sa, nu doar chipul şi trupul, vor cunoaşte Iubirea divină.

Relaţia care există între doi prieteni este cea mai profundă dintre toate relaţiile de iubire.

Prietenia este o relaţie de iubire, dar  fără relaţii erotice sau sexuale.

Această iubire,  care se manifestă în prietenie,  poate exista între doi bărbaţi, între o femeie şi o altă femeie, dar şi între un bărbat şi o femeie.

Însă aici nu e vorba de atracţie sexuală. Pur şi simplu sexul este uitat şi este experimentată iubirea divină prin prietenie;

astfel, prietenia va îndemna la cultivarea Iubirii divine, cei doi iubindu-L cu adevărat pe Dumnezeu.

Iubirea nu poate apărea prin cerşit, ci vine doar ca un cadou al inimii celuilalt.

Iubirea este un dar, nu o obligaţie.

Mintea conduce corpul.

Corpul trebuie ţinut mereu sub control.

Singurul nostru salvator este voinţa. Dobândim voinţa prin Iubire faţă de Dumnezeu.

Voinţa este comutatorul care controlează totul în Univers.

Dezvoltarea voinţei este secretul magnetismului.

Introspecţia, stăpânirea de sine şi controlul propriei vieţi ne ajută să vedem prezenţa lui Dumnezeu în tot şi în toate, acesta fiind scopul suprem al vieţii noastre terestre.

Vă îndemn, cu blândeţe,  să Îl iubim pe Creatorul nostru în primul rând şi această Iubire ne va ajuta în tot ce facem!

Vă mulţumesc pentru că  ați comunicat cu mine prin acest articol.  

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Duminică,  23  Iulie 2023

Universul este Infinit 

Sunt cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ  

*****


MIHAI EMINESCU – O, MAMĂ…

Flori…Lacrimi… pentru Mama

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi

Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;

Deasupra criptei negre a  sfântului mormânt

Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt,

Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău…

Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. 

Când voi muri, iubit-o, la creștet să nu-mi plîngi;

Din teiul sfânt  și dulce o ramură să frângi,

La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,

Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;

Simți-o-voi odată  umbrind mormântul meu…

Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu. 

Iar dacă împreună va fi ca să murim,

Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim,

Mormântul să ni-l  sape la margine de rîu,

Ne pună-n încăperea aceluiași  sicriu;

De-a pururea aproape vei fi de sânul meu… 

Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

   (1880, 1  aprilie)

MIHAI  EMINESCU     

Azalee pentru Mama

*** 

Foto: j.n.

Luni, 17  Iulie 2023

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Venim din Infinit, 

Plecăm în Infinit 


15 Iulie 2023 – Poem de MAGDA ISANOS

Privirea spre INFINIT

DORINŢA

N-aş vrea ca după moarte să-nvii

în alt tipar de om sau animal,

sau floare cu petale străvezii,

ci-aş vrea să trec în regnul mineral.

Să fiu bucată rece de granit,

ascuns  filon de marmură să fiu,

să-mi dorm, în fine, somnul liniştit

sub straturi suprapuse mai târziu.

Eu n-o să simt rozându-mă izvoare,

şi peste-un veac o mână de artist

va nemuri minuni strălucitoare

din trupu-mi fără linişte şi trist.

 Magda Isanos

*

Mie îmi place Poemul acesta scris de Magda Isanos în anul 1936,

și, 

am aceeași  Dorință ca și aceea exprimată  artistic

 de Poeta care a  Plecat pe Marele  Drum, 

în  Infinit,

 pe  data de 17 Noiembrie 1944,  

când avea vârsta de  numai 28 ani și 7 luni!

Era fiica medicilor Mihail și Elisabeta  ISANOS. 

Magda Isanos este născută la Iași, în data de 17  Aprilie 1916,

și s-a căsătorit cu Eusebiu  Camilar, fără încuviințarea familiei. 

George Lesnea a fost unul din martori la  Oficiul stării  civile.

   Astăzi, am cules la calculator  aceste versuri, ale minunatei Magda Isanos,

 pentru a fi  alături  de oamenii care au în atenţie filozofia reîncarnării spiritului uman. 

Foto: j.d.n.

Sâmbătă, 15  Iulie 2023

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Venim din Infinit, 

Plecăm în Infinit 


Părintele Iustin Pârvu a Plecat acum 10 ani

Foto: jenița naidin

Într-un Interviu din anul 1994, Părintele Justin Pârvu spunea:

”Aceasta e cea mai importantă experiență pe care o poți avea în timpul vieții:

a te cunoaște pe tine însuți.

Apoi urmează o perioadă de consolidare pe calea suferinței, grație căreia reușești să te cunoști pe tine însuți.”

Părintele  Justin Pârvu a înființat  Mănăstirea   PETRU  VODĂ, județul  Neamț.

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

16  Iunie 2023

Universul este Infinit 

Sunt cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ

***


Marcus Aurelius Antoninus – CĂTRE SINE

Astăzi, 5 Iunie 2023, în amintirea unui Eveniment din viața mea,

citez  câteva din  cuvintele  scrise de Împăratul filozof,

 Marcus Aurelius Antoninus.

Marcus Aurelius a domnit în așa-numitul secol de aur al Imperiului Roman.

”(…)

Când  greșește cineva  față de tine, cugetă fără întârziere, în urma cărei păreri asupra binelui sau asupra răului a greșit. Căci, cunoscând aceasta, vei avea milă față de el, și nici nu te vei mai mira, nici nu vei mai fi mânios.

(…)  

Reculege-te. Este în natura rațiunii conducătoare să se împace cu sine, făptuind dreptatea și, datorită acestui lucru, să-și mențină seninătatea.

Șterge din minte închipuirea. Încetează să te lași hărțuit de frământări. 

 În scurgerea timpului, mărginește-te  la clipa de față.   

Înțelege ceea ce se întâmplă, fie ție,  fie altuia.  

 Deosebește și împarte obiectele materiale, în elementul formal și în cel material.   

Gândește-te la ceasul din urmă.   

Lasă de o parte greșeala făcută de omul acesta, acolo unde s-a ivit.

Compară-ți gândirea cu cele ce vorbești. Fă ca inteligența ta să pătrundă atât însușirea evenimentelor cât și cauzele care le nasc.

Fă să strălucească în tine, drept podoabe de preț, 

Simplitatea,

Demnitatea  și indiferența pentru toate cele care ocupă o poziție de mijloc între virtute și viciu.

Iubește neamul omenesc.

Urmează cu stăruință îndrumările divinității.”.

Foto j. d.n.

Cred că v-au plăcut cuvintele Împăratului  filozof.    

foto j.d.n.
foto j.d.n.
foto j.d.n.

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Luni, 5 Iunie 2023

Universul este Infinit 

Sunt cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ

foto j.d.n.
foto j.d.n.
Am realizat ieri fotografiile postate azi în grădina Familiei ADELA și NELU DRĂGAN – Bistrița

             *** 


Astăzi, 31 Mai 2023, FLORI și un POEM

Vă invit, cu drag,  să priviți flori  

fotografiate în grădina sa, de lângă București,

de Doamna Mariana Ciubotaru Tătaru,

Dar,

 și să citiți, printre flori,

un POEM scris de minunatul Om, Vasile Voiculescu.

Floarea Geranium. Foto: Mariana Ciubotaru Tătaru
Doamna Mariana Ciubotaru Tătaru

”NEMURIREA

Râvnești să pui un capăt luptei grele

Și prin tumultul lumilor să treci,

Cu binele ce-ai săvârșit în ele

Să te așezi în liniștea  de veci? 

Ci-n van aștepți răsplata viitoare

Ca o odihnă după un sfârșit.

Nu, nemurirea nu este o stare,

Ci o lucrare fără de sfârșit.”  

VASILE  VOICULESCU   

***

”Voiculescu a înțeles  și a făcut din creația sa o jertfă.  

De aceea îi este opera învestită cu atâta măreție.”

Zoe Dumitrescu Bușulenga  

***  

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Miercuri, 31 Mai 2023

Universul este Infinit 

Sunt cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ

          *** 


Sunt Prezență-Conștiință

Am fotografiat trandafiri la Catedrala Catolică din Drumul Taberei București. j.n.

Afirmația pe care o fac, și anume că sunt Prezență-Conștiință, are temeiul în faptul că reușesc, pe cât posibil neîncetat, să îmi păstrez Conștiința stării mele interioare, reușesc să fiu conștientă de realitatea momentului în care trăiesc, adică, îmi păstrez cunoașterea, trezvia.

Este minunat să  avem conștiența că suntem Prezența conștientă. Această stare o dobândim după ce suntem observatori tăcuți ai gândurilor și comportamentelor noastre, după ce ne oprim să ne mai criticăm pe noi înșine și ne acceptăm așa cum suntem în Prezent, înțelegând  ce a fost în trecut, și fără să ne temem de viitor. Trăiesc această stare prin Iubirea pe care o am față de  Dumnezeu, pentru că El mi-a dat această viață îndelungată ca să am timp să învăț din ce am citit-studiat, dar și din propriile experiențe dureroase, tragice. Am analizat că eu sunt cauza a tot ce mi s-a întâmplat în acești 72 de ani de viață în trupul fizic.

 De câte ori stau în Liniște, îmi amintesc, cu drag, cuvintele acestea dintr-o carte citită demult:

”În Liniștea Prezenței, vă puteți simți propria realitate atemporală și fără formă, ca viață nemanifestată care vă animă forma fizică. Apoi, puteți  simți aceeași viață în adâncul fiecărui om și al fiecărei ființe.  Priviți dincolo de vălul formei și separării. Acest lucru este realizarea unității. Acest lucru este Iubirea.”.

Vă spun acum ceea ce am mai spus despre mine:

Am constatat că, în situaţia în care  Îl privesc pe Dumnezeu ca fiind în afara mea, mereu găsesc motive în afara mea, în ceea ce fac ceilalți.

Cauza evenimentelor vieţii noastre nu este ce fac cei din jurul nostru ci cum Îl privim noi pe Dumnezeu. Dacă avem credinţă nestrămutată că El este în noi, simţim că nimeni nu poate sta între noi şi Dumnezeu.

După un şir lung de ani, 

– în care m-am rugat cum am ştiut, urmare citirii, cu seriozitate şi determinare, a unor cărţi folositoare, a Sfintei Scripturi şi, în special, a vieţilor unor Sfinţi Părinți-

 am dobândit, într-un moment creat de Dumnezeu fără ca eu să Îl ştiu, posibilitatea să pot coborî în mine când mă rog şi găsesc o linişte nepământeană. Acolo este Dumnezeu, Sinele meu real. Pentru a reuşi acest lucru mă ajut de mintea mea. Mintea mea primeşte iubirea din inima mea şi gîndurile mele sunt la Dumnezeu şi asta mă ajută. Am mai spus: cu mintea la Dumnezeu nu putem greşi. Să nu uităm că mintea noastră ţese labirinturi şi uneori se pierde în propria ei plasă ţesută de gânduri multiple. Mă străduiesc să am gîndul la Dumnezeu pe cât posibil permanent şi asta reuşesc prin iubirea care o am pentru El. 

Prin sentimentul meu de Prezență-conștientă dispare iluzia separării și am Conștiința că aparțin lui Dumnezeu, că aparțin Întregului. Sunt întregime, pot observa  că toate lucrurile  importante cu adevărat izvorăsc de dincolo de minte.

Mă  străduiesc să îmi ascult vocea interioară.

Apoi, apare Liniștea și Pacea interioară, adică simt unirea cu Dumnezeu.

Ceea ce vă doresc și Dumneavoastră. Fiți binecuvântați, Dragi cititori!

Cu Iubire  și Recunoștință,

  Jeniţa Dodiță Naidin

Sâmbătă,  22 Aprilie 2023

Azalee în locuința mea.

Cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ


« Previous page

Next page »