Panait Cerna – FLOARE și GENUNE

În anul 1971, fiind încadrată în muncă, îmi cumpăram cărți pentru biblioteca personală și le numerotam.   Cartea: FLOARE  și GENUNE, scrisă de Panait Cerna, publicată în anul 1968 la Editura pentru Literatură, am însemnat-o cu numărul 3.

Câtă Bucurie! Aveam trei cărți ale mele, din salariul meu!

Opera, cuprinzând  POEZII scrise de tânărul Poet Panait Cerna, are mențiunea:

 Ediție îngrijită, prefață și tabel cronologic  de Valeriu Râpeanu.

Mai departe, citez fragmente din  această amplă PREFAȚĂ, scrisă de marele nostru scriitor Valeriu Râpeanu:

” Panait Cerna  este  deopotrivă un poet și un caz al literaturii noastre.

(…)

A avut  șansa să apară într-un moment de criză literară  și de acută absență  a poeților intelectuali, într-un moment când prin paginile revistelor circulau scriitori de mică cultură, când se aștepta  apariția unui nou Eminescu. A avut șansa, de asemenea, să apară într-un moment  cand se defineau curente și orientări noi, ce-și căutau exponenți pentru  principiile  estetice afirmate.  A  avut șansa să atragă atenția nu numai prin ce a dat, dar mai ales prin ceea ce ar fi putut da.  De aceea, chiar și moartea sa prematură nu a închis mai devreme un mormânt, ci a deschis un proces ce s-a perpetuat vreme îndelungată.  Reușitele și  nereușitele operei sale,  viața cu toate  nefericirile și  zigzagurele ei au fost folosite ca  argumente împotriva unor șefi  de școală și a adversarilor literari. Pentru că numele lui s-a legat într-adevăr de personalitățile culturale  cu cea mai mare influență în epocă,  Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Mihail Dragomirescu,  care au vrut ca  Crena  să nu depindă decât de ei, l-au regretat atunci când  i-au pierdut numele dintre  acelea ale colaboratorilor  și  i-au învinuit pe cei care  l-au răpit și l-au dus,  după părerea lor, spre moarte.

A fost socotit o victimă  chiar  și de unii critici, cum a fost G. Călinescu, care îi negase orice însușiri și căutase  să  spulbere un mit.  Când s-au  împlinit  șaptezeci și cinci de la  nașterea lui  Cerna,  autorul  Istoriei literaturii române avea să-i  privească  viața   sub  semnul ”triumfului  poeziei” și să-l considere  o  victimă  a concepțiilor lui  Titu  Maiorescu despre poet.

Școala i-a perpetuat numele, alături de  Iosif și Goga  înaintea lui  Dimitrie  Anghel.  (…)

Cerna  rămâne poetul citit, Anghel – poetul izolat.

(…)    

Boala însă nu-l iartă, de aceea trimite apeluri prietenilor și, cu toată firea lui optimistă, perspectivele încep să  devină din ce în ce mai sumbre…

(…)

În realitate  Cerna nu se descuraja atât de ușor: cu o lună înainte ceruse un post la  Arhivele Statului, dar nu reușise să-l obțină.

  (…)

În primăvara  lui 1905, se află internat într-un sanatoriu din Sinaia.

(…)

Vreau să scriu numai când mi se umple sufletul  de lumină sau de lacrimi, vreau să public numai când socot eu cu cale…

În aceste rânduri  se revarsă  zbuciumul sufletului său, dorința sa de a scrie o poezie  adânc  simțită, de a duce o viață  eliberată de orice constrângeri.”.

***

Panait  Cerna  s-a născut la 25 sept 1881

 și a trecut în Lumea  cealaltă la data de 26 martie 1913.

Debut literar la 15 ani, 10 luni și 29 zile  cu  poezia Trecut  după  Lenau, în revista Foaia interesantă, la 24 august 1897.

Prima variantă  a genialei poezii ISUS a fost publicată in mai 1901, când avea  vârsta de doar 20 de ani! 

 Citez prima strofă din cele 19 câte sunt :

”ISUS

Ai fost un om ș-ai pătimit ca dânsul…

Un Dumnezeu – cum te credeau părinții –

Plutește-n veci deasupra suferinții:

El nu ne poate înțelege plînsul.”

Pag. 3.

În continuare,  citez  câteva versuri pe care le-am ales, din diferite poezii:

”ÎNSENINARE

Noi ne-am cuprins de-o flacără curată,

Ce niciodată n-are să apuie –

Și nu furăm norocul nimănuie,

Ci în iubire tânără, bogată,

Îmbrățișăm pământul, lumea toată…

(…)

… Puteri, ce puneți între noi hotare!

Amenințați, loviți, răniți mai tare!

C-un zâmbet în luminile  privirii,

Cu milă și blândețe vă primim;

Nu tremurăm la gândul nimicirii,

Noi suntem mai puternici: noi iubim.”

Pag. 38-41  

”ZILE  DE  DURERE

Dreptate!  Ochii plânși cer să te vadă,

De ce ne uiți? Nu mai trăiești, tu, zînă?…

(…)

Dispară-o lume, tron de tron să ardă;

Dar nici o lacrimă să nu se piardă

Din plânsul și din sângele vărsat!”

Pag. 80.    

” FLOARE  ȘI  GENUNE

Alături de genuni răsai, o floare,

Și pari a fericirilor icoană…

Ce mână te-a sădit, încrezătoare,

Pe margini de prăpastie dușmană?

(…)

…Ci tu rămâi de-a pururi zâmbitoare,

Netulburată de-al genunei glas –

Sălbatecă și neștiută floare!

Surâsul tău în suflet mi-a rămas…”

Pag.92, 94

”TRECUT

(după Lenau) 

În amurg, pe-ntinsa mare,

Soarele demult s-a stins;

Și lumina zilei moare

Ca ecoul unui plâns…”

Pag. 127

”LUI  LEO  TOLSTOI 

Dormi în mândra ta poiană, împăcat cu Dumnezeu!

Odihnește printre umbre, idol  sufletului meu…

Cum vegheai de blând la vatra inimii universale

Și-o rugai să nu se stingă!… Tolstoi, pace umbrei tale!

(…)

Omul e-o dumnezeire ce se caută pe sine,

Dar se vede împărțită și  se crede că-i alt cine…

Căci în toți e-un singur suflet, dar acela nu se vede –

Alții o să înțeleagă ce azi ochiul nu mai crede.

Alții vor pricepe-odată, când s-o  răzbuna furtuna,

Că acela ce răpune cu răpusul este una –

Și vor scrie-adânc în inimi, după veacuri de mizerii,

Că-n iubire fără margini este marginea durerii!…”.

Pag.157, 161.

***

”28 Martie 1913.  Are loc la  Leipzig  înmormântarea lui Panait  Cerna:  ”… ne-am strâns toți românii în cimitirul  central, la marginea orașului, în apropierea marelui monument al bătăliei  popoarelor. Un fundal care nu se poate numi trist și tragic. Plouase. Bătea un vânt rece”,  scrie doctorul  Valeriu L. Bologa, martor al ulimelor  zile ale poetului.

Martie- aprilie 1913. În revistele și ziarele din țară apar articole închinate memoriei lui  Panait Cerna semnate de Tudor Arghezi, Mihail Dragomirescu și alți critici și scriitori. Demostene  Botez publică poezia  Lui  Panait Cerna.

1915 În numărul din ianuarie-martie  al  revistei  Viața românească  Garabet  Ibrăileanu  publică  studiul  Cetind ediția a doua a poeziilor lui Cerna.

1954—1966  Apar  cinci ediții  din opera poetică a lui Panait Cerna însumând un tiraj  de 100.000  exemplare la care se adaugă tirajul ediției de față (din 1968)”

”1963  martie-aprilie. Se comemorează  în  întreaga țară  cincizeci de ani de la  moartea poetului.  Apar  articole în presa literară:

Gazeta literară, Contemporanul, Luceafărul.

Are loc un pelerinaj  în satul poetului  unde  este  omagiată  personalitatea și opera sa. Conferințe despre  Panait Cerna au loc și în alte localități din Dobrogea.  Muzeul literaturii române  deschide o  expoziție  comemorativă. V.R.”.

Astfel, am petrecut  Ziua de 8  Martie 2024,   

citind și scriind  despre acest Poet,

 care a Plecat în Lumea de Dincolo,

 la vârsta de numai 31 ani, 6 luni și o zi!

Cu Iubire  și Recunoștință,

  Jeniţa Dodiță Naidin

Vineri, 8 Martie 2024 

 Cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ 

Scriind, a venit Sfânta TREIME la balcon…

***