Panait Cerna – FLOARE și GENUNE
În anul 1971, fiind încadrată în muncă, îmi cumpăram cărți pentru biblioteca personală și le numerotam. Cartea: FLOARE și GENUNE, scrisă de Panait Cerna, publicată în anul 1968 la Editura pentru Literatură, am însemnat-o cu numărul 3.
Câtă Bucurie! Aveam trei cărți ale mele, din salariul meu!
Opera, cuprinzând POEZII scrise de tânărul Poet Panait Cerna, are mențiunea:
Ediție îngrijită, prefață și tabel cronologic de Valeriu Râpeanu.
Mai departe, citez fragmente din această amplă PREFAȚĂ, scrisă de marele nostru scriitor Valeriu Râpeanu:
” Panait Cerna este deopotrivă un poet și un caz al literaturii noastre.
(…)
A avut șansa să apară într-un moment de criză literară și de acută absență a poeților intelectuali, într-un moment când prin paginile revistelor circulau scriitori de mică cultură, când se aștepta apariția unui nou Eminescu. A avut șansa, de asemenea, să apară într-un moment cand se defineau curente și orientări noi, ce-și căutau exponenți pentru principiile estetice afirmate. A avut șansa să atragă atenția nu numai prin ce a dat, dar mai ales prin ceea ce ar fi putut da. De aceea, chiar și moartea sa prematură nu a închis mai devreme un mormânt, ci a deschis un proces ce s-a perpetuat vreme îndelungată. Reușitele și nereușitele operei sale, viața cu toate nefericirile și zigzagurele ei au fost folosite ca argumente împotriva unor șefi de școală și a adversarilor literari. Pentru că numele lui s-a legat într-adevăr de personalitățile culturale cu cea mai mare influență în epocă, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Mihail Dragomirescu, care au vrut ca Crena să nu depindă decât de ei, l-au regretat atunci când i-au pierdut numele dintre acelea ale colaboratorilor și i-au învinuit pe cei care l-au răpit și l-au dus, după părerea lor, spre moarte.
A fost socotit o victimă chiar și de unii critici, cum a fost G. Călinescu, care îi negase orice însușiri și căutase să spulbere un mit. Când s-au împlinit șaptezeci și cinci de la nașterea lui Cerna, autorul Istoriei literaturii române avea să-i privească viața sub semnul ”triumfului poeziei” și să-l considere o victimă a concepțiilor lui Titu Maiorescu despre poet.
Școala i-a perpetuat numele, alături de Iosif și Goga înaintea lui Dimitrie Anghel. (…)
Cerna rămâne poetul citit, Anghel – poetul izolat.
(…)
Boala însă nu-l iartă, de aceea trimite apeluri prietenilor și, cu toată firea lui optimistă, perspectivele încep să devină din ce în ce mai sumbre…
(…)
În realitate Cerna nu se descuraja atât de ușor: cu o lună înainte ceruse un post la Arhivele Statului, dar nu reușise să-l obțină.
(…)
În primăvara lui 1905, se află internat într-un sanatoriu din Sinaia.
(…)
Vreau să scriu numai când mi se umple sufletul de lumină sau de lacrimi, vreau să public numai când socot eu cu cale…
În aceste rânduri se revarsă zbuciumul sufletului său, dorința sa de a scrie o poezie adânc simțită, de a duce o viață eliberată de orice constrângeri.”.
***
Panait Cerna s-a născut la 25 sept 1881
și a trecut în Lumea cealaltă la data de 26 martie 1913.
Debut literar la 15 ani, 10 luni și 29 zile cu poezia Trecut după Lenau, în revista Foaia interesantă, la 24 august 1897.
Prima variantă a genialei poezii ISUS a fost publicată in mai 1901, când avea vârsta de doar 20 de ani!
Citez prima strofă din cele 19 câte sunt :
”ISUS
Ai fost un om ș-ai pătimit ca dânsul…
Un Dumnezeu – cum te credeau părinții –
Plutește-n veci deasupra suferinții:
El nu ne poate înțelege plînsul.”
Pag. 3.
În continuare, citez câteva versuri pe care le-am ales, din diferite poezii:
”ÎNSENINARE
Noi ne-am cuprins de-o flacără curată,
Ce niciodată n-are să apuie –
Și nu furăm norocul nimănuie,
Ci în iubire tânără, bogată,
Îmbrățișăm pământul, lumea toată…
(…)
… Puteri, ce puneți între noi hotare!
Amenințați, loviți, răniți mai tare!
C-un zâmbet în luminile privirii,
Cu milă și blândețe vă primim;
Nu tremurăm la gândul nimicirii,
Noi suntem mai puternici: noi iubim.”
Pag. 38-41
”ZILE DE DURERE
Dreptate! Ochii plânși cer să te vadă,
De ce ne uiți? Nu mai trăiești, tu, zînă?…
(…)
Dispară-o lume, tron de tron să ardă;
Dar nici o lacrimă să nu se piardă
Din plânsul și din sângele vărsat!”
Pag. 80.
” FLOARE ȘI GENUNE
Alături de genuni răsai, o floare,
Și pari a fericirilor icoană…
Ce mână te-a sădit, încrezătoare,
Pe margini de prăpastie dușmană?
(…)
…Ci tu rămâi de-a pururi zâmbitoare,
Netulburată de-al genunei glas –
Sălbatecă și neștiută floare!
Surâsul tău în suflet mi-a rămas…”
Pag.92, 94
”TRECUT
(după Lenau)
În amurg, pe-ntinsa mare,
Soarele demult s-a stins;
Și lumina zilei moare
Ca ecoul unui plâns…”
Pag. 127
”LUI LEO TOLSTOI
Dormi în mândra ta poiană, împăcat cu Dumnezeu!
Odihnește printre umbre, idol sufletului meu…
Cum vegheai de blând la vatra inimii universale
Și-o rugai să nu se stingă!… Tolstoi, pace umbrei tale!
(…)
Omul e-o dumnezeire ce se caută pe sine,
Dar se vede împărțită și se crede că-i alt cine…
Căci în toți e-un singur suflet, dar acela nu se vede –
Alții o să înțeleagă ce azi ochiul nu mai crede.
Alții vor pricepe-odată, când s-o răzbuna furtuna,
Că acela ce răpune cu răpusul este una –
Și vor scrie-adânc în inimi, după veacuri de mizerii,
Că-n iubire fără margini este marginea durerii!…”.
Pag.157, 161.
***
”28 Martie 1913. Are loc la Leipzig înmormântarea lui Panait Cerna: ”… ne-am strâns toți românii în cimitirul central, la marginea orașului, în apropierea marelui monument al bătăliei popoarelor. Un fundal care nu se poate numi trist și tragic. Plouase. Bătea un vânt rece”, scrie doctorul Valeriu L. Bologa, martor al ulimelor zile ale poetului.
Martie- aprilie 1913. În revistele și ziarele din țară apar articole închinate memoriei lui Panait Cerna semnate de Tudor Arghezi, Mihail Dragomirescu și alți critici și scriitori. Demostene Botez publică poezia Lui Panait Cerna.
1915 În numărul din ianuarie-martie al revistei Viața românească Garabet Ibrăileanu publică studiul Cetind ediția a doua a poeziilor lui Cerna.
1954—1966 Apar cinci ediții din opera poetică a lui Panait Cerna însumând un tiraj de 100.000 exemplare la care se adaugă tirajul ediției de față (din 1968)”
”1963 martie-aprilie. Se comemorează în întreaga țară cincizeci de ani de la moartea poetului. Apar articole în presa literară:
Gazeta literară, Contemporanul, Luceafărul.
Are loc un pelerinaj în satul poetului unde este omagiată personalitatea și opera sa. Conferințe despre Panait Cerna au loc și în alte localități din Dobrogea. Muzeul literaturii române deschide o expoziție comemorativă. V.R.”.
Astfel, am petrecut Ziua de 8 Martie 2024,
citind și scriind despre acest Poet,
care a Plecat în Lumea de Dincolo,
la vârsta de numai 31 ani, 6 luni și o zi!
Cu Iubire și Recunoștință,
Jeniţa Dodiță Naidin
Vineri, 8 Martie 2024
Cu fața spre LUMINA DIVINĂ
***