Jenita Naidin

Această nestemată a comportamentului uman

– Compasiunea –

este o puternică protecţie a omului care o simte şi o  trăieşte şi este sursa oricărei vindecări.

Personal, prin manifestarea compasiunii în mod constant şi faţă de orice fiinţă, am reuşit să scap de diferite frici. Practic, nouă ne este frică de rău şi de suferinţă, dar atunci când punem pe primul loc, în gândurile noastre, pe Dumnezeu reuşim să relaţionăm şi să avem compasiune şi  faţă de cei care îşi fac lor rău sau pot face rău celor din jur. Pentru aceste fiinţe este bine să ne rugăm permanent şi să nu avem deloc aversiune sau frică.  Să înlocuim aversiunea şi frica prin sentimentul compasiunii. Nu avem cum să ajutăm fiinţele pe care suntem supăraţi sau faţă de care simţim vreo aversiune.  Doar prin  iubire putem ajuta.

Mintea umană care compătimeşte sincer, deci se pune în locul celorlalţi, este o minte sănătoasă ce distinge clar interesul egoului omului şi interesul suprem al omului.

Când omul se gândeşte numai la el sau mult la el, deci este egoist, el îşi cultivă o aversiune mare faţă de rău şi suferinţă. Existenţa, în mintea noastră, a aversiunii faţă de rău şi suferinţă atrage frica şi acea agăţare de sine.

Pentru ca să trezim compasiunea din noi este necesar să ne gândim că şi ceilalţi sunt la fel cu noi și ei au scânteia divină în inima lor  şi că trăim pentru ceilalţi.

Eu nu uit şi spun mereu că ceea ce facem celorlalţi – prin gând, cuvinte, fapte -,  nouă ne facem,  la noi se întoarce totul!

Pentru ca să fim protejaţi prin compasiunea ce realmente o simţim trebuie să nu gândim răul nimănui, ci să avem doar gânduri de a fi de folos, cum putem să fim de folos.

Compasiunea noastră faţă de toate fiinţele din jurul nostru este o lumină ce are razele împrăştiate în toate direcţiile şi vindecă sufletul de frică şi suferinţă.

Ştim că acest sentiment – Compasiunea – este o trăire mult mai nobilă şi  mai măreaţă decât mila.

Un mare Om a spus: „Când frica ta vine în contact cu durerea cuiva, ea devine milă; când iubirea ta vine în contact cu durerea cuiva, ea devine compasiune.”

Iubirea mea a fost, de curând, în contact cu durerea unei fiinţe,    cu durerea altor   fiinţe,  şi, am simţit o mare compasiune.  Mare lucru nu am putut face, dar, simțind o puternică compasiune,  pe lângă permanentele mele rugăciuni spuse în gând, am încredinţat toate fiinţele  Divinităţii, Inteligenţei Universale.

Am un profund respect pentru suferinţele tuturor oamenilor!

Rugăciunile mele înălţate la Cer din adâncul inimii au scopul să îmi dea Dumnezeu doar gânduri, cuvinte şi fapte care sunt spre folosul celor din jur, spre fericirea oamenilor.

Viaţa ne poartă pe Drumul ce îl avem de parcurs, pe Pământ, de la Naştere până la Plecarea Sufletului din trup, în Eternitate.

Uneori ne aflăm în faţa unor evenimente de familie foarte grele, iar prin Compasiune, Rugăciune, Răbdare, Smerenie şi Îngrijire rămânem să slujim interesul suprem al omului care este acela de a fi de folos celor din jur şi de a-L iubi în primul rând pe Dumnezeu.

Adevărul pe care l-am trăit noi poate folosi oamenilor şi, de aceea am mărturisit că iubindu-i pe cei din jurul meu reuşesc să fiu înţelegătoare, răbdătoare şi să ajut cu ce îmi stă în putere.  Ştiu că nu trebuie să criticăm şi să facem observaţii, trebuie doar să ajutăm şi să înţelegem, acea înţelegere pe care ne-o dă Iubirea şi Compasiunea.

De multe ori Tăcerea e de Aur!  Să nu uităm acest lucru.

Facem parte cu toţii din Mintea Cosmică, din Dumnezeu. Cu această credinţă, că suntem interconectaţi,  fiind cuprinşi în Mintea Universului,  în Dumnezeu, scriu.

Mă gândesc la faptul că este posibil ca Dumneavoastră, cititorii, să rezonaţi cu sufletul meu care a trăit cele scrise şi să vi se confirme ceea ce ştim, şi anume că suntem cu toţii ancoraţi în imensul Câmp Informaţional Universal.  Deci, să avem gânduri pozitive!

Am reuşit, cu ajutorul gândirii pozitive, cu dorinţa puternică să am mintea la Dumnezeu cât pot de des şi cu o muncă susţinută, să fiu senină şi să am Lumină şi Pace în suflet. Dacă am reuşit eu, veţi reuşi  şi Dumneavoastră.

Mă străduiesc să întreţin o viziune minunată şi idealuri frumoase în inima mea, în timp ce fac acţiunile care depind de mine pentru a fi de folos celor din jurul meu, pentru a-i ajuta să îşi transforme suferinţa în Creştere spirituală şi în Iubire.

Vă aduc un îndemn blând:

Să aveți compasiune față de oamenii care au diferite frici și să îi ajutați!

5 decembrie 2012     Jeniţa Naidin