Sunt Prezență-Conștiință

Am fotografiat trandafiri la Catedrala Catolică din Drumul Taberei București. j.n.

Afirmația pe care o fac, și anume că sunt Prezență-Conștiință, are temeiul în faptul că reușesc, pe cât posibil neîncetat, să îmi păstrez Conștiința stării mele interioare, reușesc să fiu conștientă de realitatea momentului în care trăiesc, adică, îmi păstrez cunoașterea, trezvia.

Este minunat să  avem conștiența că suntem Prezența conștientă. Această stare o dobândim după ce suntem observatori tăcuți ai gândurilor și comportamentelor noastre, după ce ne oprim să ne mai criticăm pe noi înșine și ne acceptăm așa cum suntem în Prezent, înțelegând  ce a fost în trecut, și fără să ne temem de viitor. Trăiesc această stare prin Iubirea pe care o am față de  Dumnezeu, pentru că El mi-a dat această viață îndelungată ca să am timp să învăț din ce am citit-studiat, dar și din propriile experiențe dureroase, tragice. Am analizat că eu sunt cauza a tot ce mi s-a întâmplat în acești 72 de ani de viață în trupul fizic.

 De câte ori stau în Liniște, îmi amintesc, cu drag, cuvintele acestea dintr-o carte citită demult:

”În Liniștea Prezenței, vă puteți simți propria realitate atemporală și fără formă, ca viață nemanifestată care vă animă forma fizică. Apoi, puteți  simți aceeași viață în adâncul fiecărui om și al fiecărei ființe.  Priviți dincolo de vălul formei și separării. Acest lucru este realizarea unității. Acest lucru este Iubirea.”.

Vă spun acum ceea ce am mai spus despre mine:

Am constatat că, în situaţia în care  Îl privesc pe Dumnezeu ca fiind în afara mea, mereu găsesc motive în afara mea, în ceea ce fac ceilalți.

Cauza evenimentelor vieţii noastre nu este ce fac cei din jurul nostru ci cum Îl privim noi pe Dumnezeu. Dacă avem credinţă nestrămutată că El este în noi, simţim că nimeni nu poate sta între noi şi Dumnezeu.

După un şir lung de ani, 

– în care m-am rugat cum am ştiut, urmare citirii, cu seriozitate şi determinare, a unor cărţi folositoare, a Sfintei Scripturi şi, în special, a vieţilor unor Sfinţi Părinți-

 am dobândit, într-un moment creat de Dumnezeu fără ca eu să Îl ştiu, posibilitatea să pot coborî în mine când mă rog şi găsesc o linişte nepământeană. Acolo este Dumnezeu, Sinele meu real. Pentru a reuşi acest lucru mă ajut de mintea mea. Mintea mea primeşte iubirea din inima mea şi gîndurile mele sunt la Dumnezeu şi asta mă ajută. Am mai spus: cu mintea la Dumnezeu nu putem greşi. Să nu uităm că mintea noastră ţese labirinturi şi uneori se pierde în propria ei plasă ţesută de gânduri multiple. Mă străduiesc să am gîndul la Dumnezeu pe cât posibil permanent şi asta reuşesc prin iubirea care o am pentru El. 

Prin sentimentul meu de Prezență-conștientă dispare iluzia separării și am Conștiința că aparțin lui Dumnezeu, că aparțin Întregului. Sunt întregime, pot observa  că toate lucrurile  importante cu adevărat izvorăsc de dincolo de minte.

Mă  străduiesc să îmi ascult vocea interioară.

Apoi, apare Liniștea și Pacea interioară, adică simt unirea cu Dumnezeu.

Ceea ce vă doresc și Dumneavoastră. Fiți binecuvântați, Dragi cititori!

Cu Iubire  și Recunoștință,

  Jeniţa Dodiță Naidin

Sâmbătă,  22 Aprilie 2023

Azalee în locuința mea.

Cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ