Vasile Dâncu: „75 de poeme”

Am fotografiat cerul și  norii albi  trecători

pentru că se apropia ploaia.

*

Este bine să ne facem timp pentru a citi o carte de poezii, dar şi să ne bucurăm ori de câte ori reuşim să cunoaştem câte ceva despre un volum de poeme prin lectura unei cronici reuşite.

Vă propun să acordaţi atenţie unei postări ce vă va aduce Bucurie, deoarece azi reproduc articolul scris de Ioan Mititean despre opera: „75 de poeme”.

Iată:

 

„Poetul dintre dealuri

 

Printr-o muncă stăruitoare și ordonată, poetul dintre dealuri-Vasăle Dâncu,a ajuns la a șaptea carte botezată –“75 de poeme “,  o carte ce se bazează pe autocunoașterea deplină a realității satului someșan. 

O coordonată esențială ce stă la temelia activității sale scriitoricești, în acei ani rodnici de acumulare și formare a personalității sale de om al satului încărcat de frământări și avânturi de tot felul.

Poetul dintre dealuri a delectat năsăudenii cu o seară de poezie,  organizată în sala festivă a primăriei,  în data de 14 mai 2016, în ajunul sărbătorii portului popular, în prezența a numeroși iubitori de poeziei,  năsăudeni,  bistrițeni, beclenari ce au venit în număr mare spre a audia mesajele celor 75 de poeme, scrise cu deosebită măiestrie, de un gospodar al Runcului, care toată viața a îmbinat armonios plugăritul cu cititul și scrisul.

Cele 75 de poeme ne îndeamnă să facem o plimbare în satul dintre dealuri,  să asistăm la poruncile primarului,  să încingem o învârtită în dugeana din sat, să asistăm la Sf. Liturghie de la bisericuța din lemn (monument istoric),  să cumpărăm o sticlă de vin cu 7 lei de la boalda din Podeni, deservită cu competență de badea Petre, ce-și lua halatul peste costumul popular, ce-l îmbrăca cu fală în fiecare zi,  ținând la el ca la o comoară, să mergem cu un sac de mălai la moara lui Pahone unde putem face și o ramă din lemn pentru pozele de familie sau să mergem cu o rugare la Vasile Tompa primarul de Runc,  ascultându-i scârțăitul curelei și cizmelor, părți componente din costumul local ce-l purta zilnic, spălat și călcat de parcă era din vitrină, să trecem valea pe o bârnă, să ajungem la casa lui badea Anchidim Ani,  unde lelea Leonără ne face o mămăligă cu brânză și lapte, sau la badea Gavrilă, diacul, să servim o bucată de prescură,  sau să rugăm pe badea Emil,  care mergea des la Năsăud cu motoreta,

să ne aducă ceva de la librărie sau pădurarul Dâmbu să ne dea dezlegare la ceva lemne de foc.

Călătorii imaginare, printre amintiri, pe locurile de unde și-au scos căpșorul cele 75 de poeme și multe altele, cu deschidere spre sat,  care în ultimii ani a devenit un sat european,

cu drumuri asfaltate, poduri și podețe din beton,  ziuduri de sprijin,  balustrăzi, iar pe malurile celor două văi ce străbat satul și pe toate dealurile zeci de vile cu turnuri și turnulețe de parcă sunt pensiuni sau case de vcacanță.

Carul și căruța sunt în spatele casei,  în șura îndosită,  în față, la loc vizibil,  apar mașinile de lux de tot felul.  Un lucru bun.  Satul românesc e în deplină modernizare.

Scriitorul de peste Dealul Beleii a dăruit sătenilor săi șapte vile,  adică șapte cărți, șapte faguri de aur proaspăt plin de mierea gândirii sale luminate prin care scoate în prim plan buna rânduială din satul ardelenesc după anumite principii morale –

onoare,

demnitate,

hărnicie,

respect față de străbuni.

Ca orice artist ne înștiințează despre fericire, originalitate și nespusă frumusețe. 

Poeziile sale sunt blocuri grele de judecăți adânci adunate cu priceperea unui iscusit arhitect , șlefuite cu diamantul sensibilitații unui vrăjitor-poet,ce mânuiește unealta limbii noastre cum puțini știu s-o facă.

În prefața cărții scriitoarea Irina Petraș arată că poezia locuirii de la Runc ascunde deasupra ei o cupolă aproape trufașă în conștiința de sine,  cupola tuturor depărtărilor cărora le e temelie.  Poetul din deal nu duce satul cu el în lume, ci aduce lumea în satul lui.

Leagă zborurile poetice ale fanteziei în rigorile statornice ale geometriei.

Poemele sale sunt o adevărată muzică a spațiului lămurind cu luminile minții sale tainele casei țărănești,  reconstituind imaginile unei lumi reale a satului someșan,  cu case clădite în spații de sărbătoare a gândului.

Poetul din satul tradițional Runcul Salvei  știe să spună pe nume și să cheme pe poreclă fiecare parte și fiecare element al casei,  așa cum știu bătrânii meșteri, numai el știe câte ființe, câte flori și câte altele intră în trupul unei case țărănești. Toate aceste elemente din viața satului le-a știut pune laolaltă, cu atâta iscusință a minții și cu atâta căldură a inimii.

Aici,  în casa țărănească s-a cununat în taină cu rosturile vieții,  cu înțelepciunea, cu basmul, cu colindul și cu cimiliturile și cântecele străbune.

Aici își duce viața de 77 de ani acest om înțelept,  acest crai făuritor și stăpânitor al unei împărății de luminate și ciudate frumuseți știute doar de țăranul român dăruit de Bunul Dumnezeu cu atâta înțelepciune și har.

„O viață pe un deal/niciodată nu am văzut/cum arată/un cap încoronat/Am întâlnit ajunșii/oribil sfidând/gloata umilă/din care s-au desprins/-Orizont îngust”

Aprecierile elogioase din seara lansării de la Năsăud aduse de oameni de aleasă cultură- Nicolae Bosbici,  Ioan Pintea,  Mircea Romocea,  conf.univ.Catalano,  Radu Moldovan,  editorul Dâncu de la Cluj și Vasile Bindea au excelat prin probitate științifică, prin sistematizarea și evaluarea celor 75 de poeme care nu sunt doar lăudabile ci chiar entuziasmante.

Poetul de la Runc mai are multe de făcut, spun aceasta datorită faptului că a luat în brațe CIFRA 7, cifra perfecțiunii divine.

Șapte cărți editate, 75 de poeme, 77 de ani,  deci în viața lui este ceva desăvârșit, 

la fel ca în săptămâna creației din Geneză. 

Creația și definirea săptămânii au fost atât de complete și terminate în șapte zile fapt ce întărește convingerea că 7 este un număr desăvârșit sau un lucru finalizat,

este un simbol al lucrării lui Dumnezeu. Iisus vorbește despre 7 pilde, este numărul lui Dumnezeu,  simbolizează cele 7 minuni ale lumii, 7 continente, 7 oceane, 7 culori ale curcubeului,  cerul este împărțit în 7 atmosfere,  să ne ferim de cele 7 păcate capitale,

7 virtuți ale omului etc., deci,  7 este o cifră ce exprimă o mare cuprindere,

 inclusiv în activitatea scriitoricească a poetului.”

 

Ioan Mititean

(Articol preluat din Ziarul Răsunetul-Bistriţa, din data de 17 mai 2016)

 

*

La  citirea articolului ca şi la preluarea lui pe blog, am îndreptat, tacit, unele semne de punctuaţie, dar majoritatea ţin de această scriere a noastră pe calculator care are anumite reguli, iar conţinutul nu a suferit modificări.

Ştiu că Domnul Ioan Mititean a scris cu emoţie pozitivă şi cu suflet această comunicare pe care  am preluat-o pentru cititorii mei fiindu-ne de un real folos spiritual.

Mulţumesc, Domnule Ioan Mititean pentru această lectură de excepţie,

felicitări Poetului Vasile Dâncu, despre ale cărei poezii aţi scris atât de frumos şi lămuritor pentru noi.

 

Bistriţa,

Miercuri, 18 Mai 2016,

Jeniţa Naidin

 

florin din grădina surorii mele ADELA.