REGINA MARIA : Rugăciunea unei REGINE
Iată cum se ruga Bunica Regelui Mihai I, Regina Maria:
Rugăciunea unei REGINE
Îmi înalţ inima spre Tine, Oh! Doamne!
Ascultă, Te rog smerita mea rugă. M-ai înălţat, m-ai aşezat în locul de slavă
şi ai pus în mâinile mele o putere ce nu e hărăzită multora.
Mi-ai însemnat un drum care trebuie să fie al meu
şi pe care trebuie să păşesc fără a şovăi.
Din pricină că sunt nevoiţi să-şi înalţe fruntea ca să mă vadă,
mulţi cred că nu calc decât prin locuri pline de soare;
dar Tu, O! Doamne! Cunoşti pietrele ce-mi rănesc picioarele
şi mulţimea spinilor sub trandafirii ce mi-au fost dăruiţi.
Ai făcut să strălucească chipul meu în faţa smeriţilor acestei lumi.
Ai aşezat purpura pe umerii mei şi coroana pe capul meu
şi mi-ai poruncit să le port ca şi cum n-ar fi o povară.
Şi ai grăit:
Ai fost aleasă între mulţi, fii vrednică de cinstea ce ţi s-a făcut,
fie mâna ta blândă, cuvintele tale pline de mângâiere
şi fă din inima ta un loc de odihnă pentru cei obosiţi şi fără tihnă.
Scoală-te în zori de zi, iar noaptea nu dormi prea greu ca nu cumva să rămână neauzit vreoun strigăt înălţat către tine.
Căci eşti mama unui popor şi ai fost aleasă să-l călăuzeşti în viaţă
şi să porţi povara durerilor şi bucuriilor lui.
De aceea strig către Tine
Oh! Dumnezeul meu! Dă-mi putere să înfrunt orice soartă,
să înving orice temere, să străbat orice furtună.
Dă-mi o nesfârşită răbdare, O Doamne!
Şi voinţa de a birui orice ispită nevrednică,
fă-mă fără teamă, bună şi dreaptă,
neclintită în mijlocul oricărei nenorociri.
Dă-mi o inimă vitează ca să suport toate durerile pe care le văd şi le aud,
o inimă vitează ca să nu pierd curajul la sfârşitul unei zile de zbucium.
O inimă destul de mare ca să poată iubi şi pe cei pe care nimeni nu-i iubeşte,
destul de dreaptă ca niciodată să nu osândească cu grabă
şi destul de milostivă ca să poată ierta „de 70 de ori câte 7”.
Dă-mi darul cuvintelor care să mângâie, O, Doamne!
Şi darul compătimirii şi al înţelegerii, ca de câte ori întind mâna să nu fie în zadar.
Îngăduie-mi, O Doamne! Să ţin capul sus, nu din trufie,
ci pentru că mi-e cugetul curat ca şi cristalul în care străluceşte soarele
scoţând la iveală o mie de lumini şi pentru că mă pot uita fără teamă în ochii oricui.
Îar când va veni ceasul meu din urmă, O, Doamne!,
fă să mă găsească fără amărăciune în suflet împotriva nimănui
şi fă ca nimeni să nu se creadă duşmanul meu,
aşa încât înainte de a veni în faţa Ta,
mâinile ce ridic în binecuvântare să fie uşoare ca nişte aripi plutind spre cer.
Şi de îşi va aminti cineva de mine pe pământ, O1 Doamne! ;
să mă vadă cu un zâmbet pe buze,
cu un dar în mână
şi cu lumina credinţei în ochi,
acea credinţă care mută munţii din loc.
AMIN!
***
Doresc ca toţi copiii, din zorii vieţii lor să aibă în preajma lor fiinţe care să îi îndrume pentru a crede în Dumnezeu.
Cer iertare fiiilor mei – născuți în 1974 și în 1977 – că,
dintr-o teribilă neştiinţă şi neatenţie la sufletul meu profund religios, dar fricos faţă de exterior,
nu i-am ajutat când erau mici să ştie ce e credinţa în Dumnezeu.
Mult mai târziu am ştiut şi eu că relaţia cea mai importantă
este relaţia între om şi Dumnezeu.
Vedem în aceste zile, atât de frumoase şi pline de Înţelepciune pentru România,
cât de importantă a fost Credinţa pentru Regele Mihai.
Atât Mama lui cât şi Bunica lui l-au ajutat.
Vă invit să credem în vremuri mai bune pentru viitorul României!
Ceremoniile, ocazionate de Plecarea în Eternitate a Regelui Mihai I, copleşitor de benefice pentru sufletul şi spiritul nostru desfăşurate sub ochii noştri prin televiziune,
ne pot fi tuturor un îndemn la Credinţă, Răbdare, Iertare, Iubire.
Jeniţa Dodiţă Naidin
Miercuri, 13 decembrie 2017
