Jenita Naidin

În fiecare an, de 12 ani încoace, îmi amintesc de ceea ce mi s-a întâmplat în miezul zilei de 19 octombrie 2002.

Fenomenul numit de mine TREZIRE sau Salt Spiritual nu îl pot descrie în cuvinte!

Doar îl simt permanent în toată Fiinţa mea lăuntrică din acel moment când, dintr-o dată, am ştiut că nu sunt corpul fizic, ci,   sunt conştiinţa mea, sunt un spirit ce locuieşte în trupul meu.

Tot în acea zi, spontan, am luat din bibliotecă lucrări din domeniul filozofiei religiilor lumii în care, deschizând cartea,  am găsit scris cât mai convingător ceea ce simţisem, şi anume, că trupul nostru este Templu al sufletului, este Templu al Duhului Sfânt, al Spiritului Sfânt!

Pot spune că din acel moment a început un proces conştient şi prezent fără întrerupere al cunoaşterii de sine a mea.

Fiecare dintre noi care suntem în această situaţie – căci cu siguranţă mai sunt ca mine  foarte, foarte  mulţi oameni – ştim că evoluţia spiritului este un proces minunat, este o apropiere, treaptă cu treaptă, de sacru fără o despărţire de profan şi de aceea este un proces  mai mult decât dificil.

Dificil pentru cei care nu plecăm din lume prin peşteri sau prin mănăstiri!

Şi totuşi,  Sfinţii  care au plecat din lume povestesc despre o viaţă grea, plină de privaţiuni, dar cu rezultate ce au rămas peste  veacuri şi milenii drept pildă.

Este o întoarcere în noi înşine prin care găsim Adevărul.

În noi înşine este Dumnezeu, iar afirmaţia mea, a spiritului meu la cei 63 de ani trăiţi în corpul fizic,  pot să o  argumentez oricând.

În noi este o corespondenţă cu tot Universul, cu Forţa invizibilă a Cosmosului!

Fiind aici pe Pământ ajungem să transcendem materia, să cunoaştem existenţa realităţilor transcendente

şi este acesta un DAR al Divinităţii pentru Om!

După ce ni se întâmplă fenomenul care mi-a traversat mie Fiinţa acum 12 ani, reuşim să ne cunoaştem pe noi înşine din ce în ce mai bine şi constatăm că acesta este un proces continuu.

Mereu şi mereu mai descoperim ceva despre  Sinele nostru real.  Şi asta, după mine, înseamnă că mereu şi mereu Îl descoperim pe Dumnezeu.

Mereu ne dezvoltăm în  a fi cât mai altruişti,  ne mărim  dorinţa să fim de folos.

Prin cunoaşterea de Sine,  unii dintre noi  alegem să  trăim în Iubire spirituală, sufletească  şi   simţim  nevoia de a  ne dezvolta calităţi pozitive care duc la o spiritualizare înaltă.

Să privim împreună,

în această zi, pe care eu o aniversez, căci acum 12 ani consider că am trăit simultan  o moarte şi o naştere a mea,

fotografii frumoase, pe care fiul meu Florin Naidin, director HeliosDesign  le-a făcut în Tenerife:

Bistriţa,  Duminică, 19 octombrie 2014   Jeniţa Naidin

La cererea cititorilor mei am adus pe prima pagină acest articol.

Mulţumesc!

Bistriţa,  Luni,  22  decembrie 2014   Jeniţa Naidin