Octavian Goga – TRISTIA
TRISTIA Tristețea mea, adâncă mare, Fără de margini, fără fund, În largul ei fără hotare Atâtea vifore s-ascund… Tristețea, zestre de-o viață, M-a petrecut de obicei, Tăcută peșteră de ghiață, Atât de frig e-n umbra ei… Tristețea ce zâmbește mută Din ochii mei când ne-ntâlnim, Cu taina ei nepricepută Mă cheamă azi în țintirim… […]