Jenita Naidin

O, Pământule, atunci când voi fi plecat,

inima mea va lăsa câte puțin din nuanțele sale

  în toate alcătuirile   tale.

Câteva ecouri ale sufletului meu se vor adăuga la armonia

 anotimpurilor;

 gândul meu veni-va, necunoscut, pândind ciclul luminilor și umbrelor tale.

În zilele ce vor veni, când vara va izbucni în grădina îndrăgostiților, 

  ei nu vor ști că florile  boschetelor  lor, împrumută o mai vie frumusețe cântecelor mele, 

nici că iubirea lor pentru această lume crește, îmbogățindu-se cu iubirea mea. 

     RABINDRANATH  TAGORE 

***     

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Duminică, 25  Ianuarie 2026

Universul este Infinit, este DUMNEZEU 

Sunt în brațele lui DUMNEZEU