George Bacovia – PIANO
George Bacovia – PIANO
Azi, 17 mai 2012, citesc şi culeg la calculator câteva versuri scrise de poetul George Bacovia dintr-o carte, ce aparţine lui Cristian, fiul meu mezin, intitulată: VERSURI ŞI PROZĂ, Editura Eminescu, Bucureşti, 1987, pe care i-am dat-o cu dedicaţia:
Sâmbătă, 30 august 1997, lui Cristian, mama.
Cristian avea atunci avea vârsta de 21 ani!
*
PIANO
Şi iar toate-s triste.
Şi azi, ca şi ieri –
Potop de dureri.
Şi visul apune
În negrul destin…
Şi vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Şi nici mângâieri…
Şi iar toate-s triste.
Şi azi, ca şi ieri…
*
DECEMBRIE
Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveşte –
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele – totuna –
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, –
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, –
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric…
Mai spune s-aducă şi lampa –
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.
Doamne, De câte ori ascult melodia cu versurile de mai sus,
aş dori ca oamenii să ştie că sunt scrise de George Bacovia,
că este poezia sa: DECEMBRIE.
Jeniţa Naidin
