Iubesc rândunelele
Iubesc rândunelele
Duminică, 3 iunie 2012
Azi dimineaţă la ora 7 un stol de rândunele, zburând între cer şi cuiburile lor de sub streaşina blocului de vizavi, mi-au oferit un spectacol energizant, ce mi-a umplut inima de bucurie.
Se rotesc iute ciripind şi crează o atmosferă plină de Dumnezeu în lumina strălucitoare a dimineţii ce anunţă ziua Rusaliilor, a Pogorârii Sfântului Duh.
Atunci, la Cincizecime, s-a creat prima comunitate de creştini, când limbi ca de foc s-au pogorât pe pescari transformându-i în minunaţi Apostoli ai neamurilor.
Astfel, de peste 2000 de ani, trăim cu această minune şi vedem cum a rânduit Dumnezeu să ne ajute să simţim reverberaţia undelor create atunci de Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt modelează interiorul nostru.
În zborul lor, stolul de rândunele, potrivit vitezei cu care zboară cât şi a direcţiei în care se rotesc, arată fie ca nişte mici avioane, fie ca nişte pete albe strălucitoare, atunci când îşi arată abdomenul. Pleacă un grup spre cuib şi de acolo însoţesc, posibil, un pui pe care îl învaţă să zboare.
Rândunelele, fiinţe ce bucură vederea, creaţii ce există alături de noi!
Mai putem spune că suntem singuri?
Miracolul acestor mici păsări cu ciripitul lor în zborul înalt spre cer îmi încălzeşte sufletul cuprins de Dorul de Dumnezeu.
Vino, Duhule Sfânt!
Mulţumesc, Doamne!
Jeniţa Naidin
