Jenita Naidin

Am adus pe Prima Pagină această operă,

VIERS,  scrisă de  Preot Ioan Laşiţă,

pentru că doresc să fie cunoscută de cât mai mulţi oameni.

Îmi amintesc că în anul 2012, când am cules versurile la calculator am simţit o mare emoţie.

Şi azi,  Luni, 25 Ianuarie 2016,  simt la fel.

Iată ce am scris atunci, dar mai ales îmi doresc să vă faceţi timp să citiţi versurile

ce s-au cântat la înmormântarea lui Lucian Blaga, pe 9 Mai 1961.

 

 

Astăzi, Miercuri, 13 iunie 2012, postez această creaţie a preotului Ioan Laşiţă din Lancrăm,

cel de la care Lucian Blaga a preluat versul:

„Sunt ostenit ca drumul şi uscat ca praful”,

cuvinte din folclor, spuse de bunicul preotului, Gheorghe Bâscă.

Am cules la calculator cu mare drag şi respect pentru Lucian Blaga aceste 31 strofe.

Am alocat acest timp şi această muncă din Iubire pentru geniul poporului român.

În ultimii ani ai vieţii, Lucian Blaga vizita mai des Lancrămul, şi vorbea cu preotul Ioan Laşiţă despre locul unde vrea să fie înmormântat.

Nu demult, venind de la mănăstirea Prislop, m-am oprit, cu sfială şi mare emoţie, la monumentala statuie a Poetului din marginea satului Lacrăm, pe partea dreaptă cum vii de la Prislop spre Cluj.

M-am gândit în sinea mea:

oare se mai păstrează melodia cu care s-o fi cântat acest imn în faţa mormântului deschis  a lui Lucian Blaga? Cum o fi acea melodie?

Bazil Gruia spunea: „ viersul acesta cântat aduce  ceva dintr-un ceremonial cu ecou de tragedie antică.”.

Să citim această poezie- imn -cântec-bocet:

 

VIERS

cântat la înmormântarea lui Lucian Blaga

 

(din cartea:

TESTEMONIA,

Bazil Gruia,

Blaga inedit    efigii documantare, vol. II,

Editura Dacia Cluj-Napoca 1981)

*

 

1. Ca un limpede izvor

Înspre mare călător,

Izvorât în vârf de munte

Ce-şi adună ape multe,

 

2. Şi cu ele strânse-vale

Printre stânci îşi face cale

Pătrunzând multe hotare

Se schimbă-ntr-o apă mare.

 

3. Cu apele laolaltă

Înspre marea spumegată

Îşi îndreaptă cursul său

Călătorul tot mereu.

 

4. După ce-a intrat în mare

Prin acea mare-ntâmplare

Se schimbă în nor de apă,

Câmpul din nou îl adapă.

 

5. Făcând să crească noi grâne

Ce vor da viaţă-n lume.

Să răsară noi izvoare

Pentru timpuri viitoare.

 

6. Brazi înalţi, din munţii mari,

Codrul cu-ai săi lăutari,

Toate le va creşte-n soare

Ploaia binefăcătoare.

 

7. Pot să spun c-asemenea

Fost-a şi viaţa mea:

Hotărâtă de-a mea soartă,

Frământată, zbuciumată.

 

8. Mic copil născut în sat,

De necazuri frământat

Cresc cu fraţii mei iubiţi

Lângă scumpii mei părinţi.

 

9. Şcoala-ncep a învăţa

Cu prieteni de seama mea

În sătucul meu iubit

Ce din lacrimi e urzit.

 

10. Apoi dacă cresc mai mare

Se îndreaptă a mea cale

Înspre-a lumii noi cărări,

Şi cu visuri spre noi zări.

 

11. Şi încep ca să străbat

Spre tărâmul celălalt

Cercetând tainele vieţii

În puterea tinereţii.

 

12. Viaţa-ntreagă-ncep s-o cânt,

Versurile-mi vin pe rând.

Viaţa îmi surâde mie

În cântec şi poezie.

 

13. Şi-mi cere din an în an

Tinerescul meu elan,

Noi cărări ca să străbat

Şi ce-am strâns din nou să-mpart.

 

14. La cei tineri poezie,

La vârstnici filozofie.

Celor cu virtute tare

Las întreaga mea lucrare.

 

15. Iată-mă-s trecut prin viaţă,

Nori negri mi-apar în faţă,

Trupul meu e obosit,

Se-ndreaptă către sfârşit.

 

16. Căci o boală nemiloasă

Îşi face o nouă casă,

Trupu-ncet mi-l istoveşte

Şi sfârşitu-mi prevesteşte.

 

17. Plec cu sufletu-mpăcat

Că tot darul mi l-am dat.

Pentru ţară şi popor,

Pentru pacea tuturor.

 

18. Dar mi-e foarte greu să plec,

Cu vederea ca să trec

Pe a mea soţie dragă,

Soră bună viaţa-ntreagă.

 

19. Tu mi-ai fost din tinereţe

În bucurii şi tristeţe

Credincioasă întru toate

Pîn’ la ceasul meu de moarte.

 

20. Ah, iubita mea soţie

Dac-aşa mi-a fost scris mie!

Vin’ cu părere de rău

Şi-ţi petrece soţul tău.

 

21. Scumpă fiică, giner’ drag

Azi când trec al vieţii prag

Înspre voi mi-ndrept privire

Cu o caldă mulţumire.

 

22. Îngrijiţi pe-a voastră mamă

La toate să băgaţi seamă

Căci doar voi i-aţi mai rămas

Mângâiere la necaz.

 

23. Şi acum iubiţii mei

Adunaţi-vă tustrei,

Mâna dreaptă-mi sărutaţi,

Din inimă mă iertaţi.

 

24. Voi rude apropiate

De aici şi de departe

Sosiţi la înmormântare,

Daţi-mi ultima iertare.

 

25. Prieteni buni şi cunoscuţi

Astăzi veniţi cât mai mulţi

Despărţirea să mi-o daţi,

Din inimă mă iertaţi.

 

26. O, voi iubiţi consăteni,

Scumpii mei de lăncrănjeni

Lângă mine v-adunaţi

Şi cu toţii mă iertaţi.

 

27. O iubite satul meu….

A venit şi rândul tău

Să-mi primeşti trupul trudit

La izvorul adormit.

 

28. Trupul să-mi înmormântezi,

Sufletul să mi-l păstrezi

Ca să-l duci din tată-n fiu

Veşnic să rămână viu.

 

29. Că mi-ai fost atât de drag

Din al tinereţii prag.

Te-am cântat cu-atâta jale

Satul meu de lăcrămioare.

 

30. Că eşti sat cu vechi renume,

Ce-ai dat din vremuri străbune

Fii iubiţi pentru popor

Şi lumină tuturor.

 

31. Azi primesc al tău pământ,

Răsadul de nou mormânt.

Iar pe el să-mi sădiţi flori,

Iedere şi lăcrămiori.

Chiar cel care a compus acest cântec de despărţire, Preot Ioan Lăşiţă, a spus:

,,De piatră să fi fost şi tot scăpai o lacrimă”.

Aşa este, noi lăcrimăm  şi acum când citim şi culegem la calculator,

pentru ca mai ales tinerii să citească pe ecran aceste minuni compuse de români.

Jeniţa Naidin

Azi,  25 Ianuarie 2016, vă invit, când aveţi timp,

să meditaţi la Poetul Lucian Blaga, dar şi  la acest preot care a compus aşa un cântec:

VIERS.

Am postat şi fotografii frumoase pentru Bucuria Sufletului nostru.