Lucia Dărămuș – Rugă tainică

Lucia Dărămuș – Rugă tainică

 

În luna aprilie 1998 am avut bucuria să se întîlnească la mine în birou doi poeți,

Bogdan Iulian Pascu și Lucia Surugiu.

Pe atunci, Lucia Surugiu era studentă la Cluj și venise pentru a vedea un manuscris la Biblioteca Academiei Romîne, iar Bogdan Iulian Pascu era coleg de serviciu cu mine la Comisia pentru muncă a Camerei Deputaților.

Au făcut schimb de cărți, mai târziu, Lucia mi-a spus că a citit studenților din poeziile lui Bogdan, iar Bogdan Pascu spunea că Lucia este un talent autentic.

Fiind în biroul meu, de unde privea panorama orașului București, deodată, Lucia a cerut o foaie de hârtie și a scris, stând pe pervazul de marmură a biroului meu de la etajul 7, de unde în anul următor l-am urmărit în direct pe Papa Ioan Paul al II—lea când ținea Slujba din Parcul Izvor, poezia Rugă taincă.

A compus această poezie instantaneu!

Mi-a dat foaia și m-am mirat de talentul ei, dar și de discuțiile purtate cu ea despre Sfintele Scripturi, în care citea cu credință în Dumnezeu.

Pe atunci, o preocupa foarte mult PSALMII din Biblie.

Păstrez această poezie, în manuscris, și am dactilografiat-o cu grafia autoarei.

Ulterior, Lucia Surugiu și-a schimbat numele după căsătorie în Lucia Dărămuș.

  

Rugă tainică

 

Doamne, cad ca o stea pierdută-n abis

prin umbre umede, murdare

Și tainic îți cer să mă ridici

În dragoste cum faci cu fiecare.

 

Vezi, îmi tîrăsc oasele moi

prin rămășițe de cuvinte,

Cercînd prin verdele de aloi

să nască în silabe  vii și noi cuvinte.

 

De aceea înainte-Ți cad

cu gînduri în cuvinte înfăptuite

și tainic îți cer să mă asculți

La ruga mea să iei aminte!

 

Să nu-mi usuci de timpuriu

Verdeața măduvii ușoare,

Și-i dă cuvîntului pustiu

Iubirea din Lumina începătoare!

 

                Cu respect și dragoste,

Lucia Surugiu

București, Palatul Parlamentului, 23 aprilie 1998, de Sfântul Gheorghe”

Am  cules  această poezie a Luciei Surugiu  căsătorită Dărămuş,

deoarece este o Rugăciune compusă din sufletul ei.

În prezent  Bogdan Iulian Pascu  e plecat la Cer!

Au rămas poeziile lui, cărţile lui.

  Jeniţa Naidin