MURIM… CA MÂINE
Poeți Plecați în Cer ne-au lăsat versuri nemuritoare ca și Sufletul.
Iată:
MURIM… CA MÂINE
E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,
poate chiar mîine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioşi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne, – atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri şi de ploi,
cu păr din care şiruie răcoare…
Şi iarba asta o să mai răsară,
Iar luna tot aşa o să se plece,
Mirată, peste apa care trece –
Noi singuri n-o să fim a doua oară.
Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
Găsi atâta vreme pentru ură,
Când viaţa e de-abia o picătură
Între minutu-acesta care bate
şi celălalt – şi-mi pare nenţeles
şi trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim.
1937
Magda Isanos
*
Poezia ne îndeamnă la meditaţie…
14 sept. 2013 Jeniţa Naidin
