Constanţa Buzea – Septembrie
Din cartea „Poeţi români” , ediţie bilingvă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1978,
Colecţia „Florilegiu”, am citit mai multe poezii superbe.
Am ales şi cules la calculator această poezie a Constanţei Buzea pentru că suntem în Septembrie, şi nu numai…
Am ales şi poezia Miercuri scrisă de Ştefan Augustin Doinaş, pentru că azi e miercuri, şi e ziua din săptămână în care fiul meu Florin şi eu ne-am născut.
Constanţa Buzea – Septembrie
Când floarea îşi pierdea sămânţa,
Când fluturele – oul său,
Când din tristeţe şi din rău
Făceam motiv de penitenţă,
Când toamna era încă rai
Prin care nici nu mă vedeai,
Când dinadins m-am petrecut
Cu frunza-n păr cântând în sinea-mi
De mine blând bătându-mi joc,
Când eram singură cu pruncul,
Când ca şi el îmi plimbam ochii
De la culoare la culoare
– Una-l încântă, alta-l doare –
Când casele de peste drum
Gândeau frumoasa lor arcadă,
Când mă obişnuiam cu gândul
Că voi pleca pentru mult timp
Sau poate pentru totdeauna
Dacă îmi este scris să mor,
Când nimănui nu i-a fost milă,
Am făptuit aceste versuri
În care să te recunoşti,
Septembrie măgulitor.
Ştefan Aug. Doinaş – Miercuri
Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Ca mâine-n zori, poetul
pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,
descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul
şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de pojar
în care molecule-n elipsoid cutreier
scot sunete de sfere cereşti, şi fluturi curg,
şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier
aşază zimţi pe iarba ce tremură-n amurg.
Iar joi poetul iese şi căutând spre soare
Se-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare?
Bistriţa, Miercuri, 18 septembrie 2013
Jeniţa Naidin