Ovidiu Drimba – Sonet Liber
În ziua de Duminică, 5 octombrie 2014, am trăit o mare bucurie.
Mi-a telefonat Domnul profesor Ovidiu Drimba şi mi-a spus, între altele:
„ Am terminat de citit cartea Dvs. „Împreună din Iubire”, vă felicit şi vă spun că sunteţi un suflet frumos”.
Apoi a adăugat:
„Doresc să-l felicit pe Gheorghe Mizgan care este un mare poet.”
S-a referit la poemul ”LACRIMA” . Sufletul meu s-a bucurat că, oferindu-i, chiar în locuința Domniei sale, cartea mea ”Împreună din Iubire”, în data de 28 februarie anul acesta, chiar dacă a fost ocupat, dar și bolnav uneori – căci țin o legătură cu asistenta sa, Fănica Dobre-, Domnul Ovidiu Drimba a citit-o și mi-a dat și telefon.
Eseul ”Mănăstirea Curtea de Argeș și Creațiile artistice”, în cadrul căruia am inclus poemul ”LACRIMA” scris de Gheorghe Mizgan, este spre sfârșitul cărții și poate de aceea a vorbit de acest poet, dar este posibil să-l fi remarcat și pentru că în această carte, singura din cărțile mele pe care o are , sunt amintite mai multe poezii ale acestui artist. Desigur, că la prima mea întâlnire cu maestrul, voi avea grijă și curiozitate să îmi spună mai multe despre ”Împreună din Iubire”.
Atunci când auzim cuvinte frumoase de la o personalitate cum este Domnul Ovidiu Drimba,
sufletul nostru este fericit.
S-au bucurat şi musafirii auzind convorbirea, că un om aflat la o vârstă venerabilă citeşte, comunică.
*
Postez o fotografie pe care am făcut-o în casa Domnului Ovidiu Drimba,
în care apar cei doi soţi cununaţi de Lucian Blaga, Adrienne şi Ovid:
Acum vă invit să citim minunatul sonet pe care l-am primit în copie xerox de la Domnul Ovidiu Drimba,
originalul fiind în ramă, după cum vedeţi în fotografie:
„Sonet Liber
– pentru Adrienne şi Ovid
în ziua cununiei lor –
Din Bucureşti, cu trenul, plecat-am într-o zi cu fina,
al cărei nume încă nu-l ştiam cum se cuvine.
Nu cunoşteam atunci că s’a’ntâmplat cu tine
ca să-ţi găseşti, Ovid, măsura şi lumina.
Călătoream vrăjit spre Nord, spre altă zare,
prin ţări tomnatice, cu Adrienne în faţă.
Şi ceasuri paisprezece’ntâia oară în viaţă
eu locului am stat, în jilţ, în nemişcare.
Ea surâdea, văzându-mă’n afară de făguşul
meu filozofic, plin de vervă şi temperament,
neştiutor prin timp că eu îi voi fi naşul.
Sosind cu Adrienne, în gară tu Ovid erai prezent.
Credeam că pentru mine. A doua zi în tot oraşul
spuneam: „Ce om Ovid! Cât de atent! Ce asistent!”
Cluj 15 Febr. 1947 Lucian Blaga
*
Iată câteva fotografii recente cu Domnul Ovidiu Drimba şi cu asistenta domniei sale:
Bistriţa, 6/7 octombrie 2014 Jeniţa Naidin