Jenita Naidin

*

Articol adus pe Prima Pagină, azi, 14 August 2015

*

După cum v-am spus în ziua de 7 martie 2015, postez în continuare „interviul” anonim şi mulţumesc tuturor acelora care mi-au transmis ieri că au citit cuvintele călugărului şi acestea  le-au atins sufletul.

Azi vă invit să vedeţi fotografii pe care le-am făcut în natură, în interiorul unor lăcaşuri de cult ortodox şi evanghelic.

Noi respectăm toate Bisericile, Credinţele şi Culturile Lumii.

Citez ultima parte a acestui „interviu” pe care eu doar l-am redactat şi scris cu diacritice:

«I-am spus că în opinia mea Biserica s-a îndepărtat de creincioşi,

a pierdut legătura,

şi,  într-un fel,  a înterupt legătura între Cer şi Pământ,

în condiţiile în care ei (credem că se referă la conducătorii Bisericii n.ns.) aveau puterea să o consolideze.

 

„Biserica este o instituţie alcătuită tot din oameni.

Şi omul s-a îndepărtat de aproapele său.  Şi aceasta din teamă. Teama de a nu se pierde învăţăturile, de a le păstra nealterate,  din frica aceasta şi-au concentrat atenţia doar pe învăţătură  şi au uitat de ce este mai important –

cei cărora li s-a adresat Christos prin învăţăturile sale.

Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a ieşit în lume.

Dar şi în Biserică sunt oameni şi oameni.

Ce poţi face tu ca om este să  studiezi  Cuvântul  Întemeietorului, să îl simţi,  să citeşti  şi  să  alegi acele rugăciuni pe care le simţi cu Sufletul,  pentru că dacă doar le rosteşti fără suflet, ele sunt doar sunete goale.

Prin rugăciune omul se înalţă  prin Cuvânt care este fapta, prin gând şi prin trăire.

Acestea trei trebuie să meargă  împreună ca să te înalţe.

Nu e datoria noastră  să îi judecăm pe semenii noştri,  aşa scrie şi în cărţi să nu judecăm,  noi folosim piatra de temelie, învăţătura şi ne găsim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.” ».

*

Daţi-mi voie să vă scriu un scurt comentariu personal la cele de mai sus:

Vedeţi cum cel ce intervievează aduce în faţa călugărului o neîmplinire a conducătorilor Bisericilor lumii, iar monahul îl îndrumă spre a face ceva el, omul, nicidecum să tot aştepte  la ceilalţi, eventual şi să îi critice, fără ca el să îşi vadă propriile responsabilităţi.

Călugărul ne îndrumă să citim şi noi Scripturile, nu numai preoţii, să ne rugăm şi să facem fapte bune.

Eu ştiu că sunt momente în viaţă când orice fiinţă are nevoie, mai ales la începutul vieţii,  să primească îndrumare de la:

Familie, Biserică, Şcoală, ajutor ce este neapărat necesar,

dar apoi,  fiecare om să se responsabilizeze pentru a se adresa direct lui Dumnezeu.

Acum,  continuăm să citim din „interviu”:   

*

„Mi-a spus că este foarte important să ascult tăcerea.”

  

„Caută tăcerea, nu urmări şirul cuvintelor mele,

ascultă-L  pe Dumnezeu în tăcerea mea.”

„Şi de câte ori se oprea din vorbit, stăteam cu ochii închişi  şi  auzeam, simţeam sunetul unui fâlfâit  de aripi, şi  vedeam ca un glob imens de lumină deasupra capului lui.  

 

Această  fiinţă  se adresa cu un respect deosebit pentru toţi  cei din jur,  cu  veneraţie,  l-am întrebat ce simte el când vorbeşte cu un om”:

„Eu când vorbesc cu un om, îl  privesc pe Sfântul Duh în el.

Să fii lipsit de respect la adresa unui om este ca şi cum ai fi lipsit de respect în faţa tronului lui Dumnezeu.

Nu e suficient să Îl vezi pe Dumnezeu într-un înger sau în Fiul Său, uită-te în jur şi descoperă-L  aici.

Rosteşte fiecare cuvânt  cu respect,  rar,  nu te grăbi să vorbeşti.

Cuvintele sunt alcătuite din Duhul Sfânt,

şi când vorbeşti cu un om, vorbeşte rar şi cu respect, ştiind că în acel moment Duhul Sfânt se manifestă prin tine în lume.

Lasă ca fiecare cuvânt să vină din sufletul tău,

simte-l înainte să îl rosteşti,

doar aşa el va atinge sufletul celui căruia i te adresezi.

Ceea ce spui tu dacă este lipsit de lumina sufletului tău va trece într-un cotlon al minţii,

şi mintea va uita,

dacă ceea ce rosteşti  vine din suflet,

acel om va păstra în sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit,

ci amintirea bucuriei sufletului lui.”

„La plecare doream din suflet să  îi dăruiesc  ceva,  nu ştiam ce,  mă  frământam,  şi mi-a răspuns la întrebarea mea nespusă spunându-mi să  fac  asupra  lui semnul crucii şi să îl binecuvântez.

Ma gândeam cum pot eu omul să  fac acest gest asupra lui aflat parcă  în această lume, dar neaparţinând  ei şi mi-a explicat”:

„Când  faci ceva cu toată  inima,  laşi puterea celestă  a Sfântului Duh să coboare prin tine, omul nu binecuvântează cu puterea omului ci cu cea a Duhului, (Spiritului n.ns.) şi în faţa  Sa toţi  suntem egali.”

„Fiinţele iluminate păşesc printre noi,

neştiuţi,

simpli,

se simte doar adierea  lumilor celeste la trecerea lor prin viaţa noastră.”.

*

Cuvintele citite de noi mai sus, ca şi cele postate în 7 martie 2015, adică partea 1 a „interviului”, au menirea să ne ajute pentru a ne consolida un mod de relaţionare interumană care să aducă pace spiritului nostru prin îndreptarea atenţiei,

cât de des posibil,

spre bucurii sufleteşti, spre  Mintea Cosmică, spre Dumnezeu.

Vă doresc Pace şi Lumină în  sufletele Dumneavoastră!

Aceasta este una din icoanele cu Maica Domnului şi Pruncul,

pe care le am de la renumitul pictor,

Dumitru Popovici, vecin cu mine în Bucureşti,  acum plecat în Eternitate.

O parte din fotografii le-am făcut în Biserica Evanghelică Bistriţa.

Bistriţa,  Luni,  9 Martie 2015   Jeniţa Naidin

Articol revăzut azi, 

Vineri, 14 August 2015        Jeniţa Naidin