Voi spune rămas bun drumurilor?

Am fotografiat acest copăcel tuia,

ce l-am  crescut dintr-o frunză pusă în apă acum 8 ani!

Frunza am luat-o de la Mănăstirea SALVA.

L-am transferat din balcon în grădina surorii mele.

*

Când nu avem cu cine vorbi, deschidem cărţile Poetului

şi vedem ce ne-a lăsat scris din trăirile sale meşteşugite în versuri celebre.

Posibil să ne regăsim.

Totul este să înţelegem că suntem Una cu Întregul Univers văzut şi nevăzut.

Înţelegerea şi Credinţa noastră depind de atenţia acordată.

Cu cât avem un grad de atenţie mai mare cu atât vom dobândi cunoaşterea şi capacitatea

de a înţelege, a crede şi a crea.

Vă invit să citim poeme cărora să le dăm atenţie şi,

astfel,  să realizăm meditaţia necesară sufletului şi minţii.

Personal,

meditând la ideile din primul poem ce vi-l supun atenţiei,

m-am întrebat în Sinea mea:

Voi spune rămas bun drumurilor? 

Eram cu gândul la fiii mei!

Apoi, m-am ajutat şi prin  munca de culegere, cu atenţie,

a versurilor din cărţi vechi,

cu normele actuale de scriere ale Academiei Române.

Pământeştile mele zile 

 

 Pământeştile mele zile  curg asemenea unui râu strâmt

şi sufletul meu stăruie pe pluta vie a trupului

pe care  am să-l părăsesc atunci când drumul

va fi fost străbătut până la capăt.

Atunci?

Poate acolo jos lumina şi bezna

sunt asemănătoare?

 

 

Necunoscutul este eterna libertate.

El este fără milă în dragostea sa.

El sfarmă scoica pentru a afla perla,

Mută în temniţa-i neagră.

 

 

Tu îţi aminteşti de zilele de altădată

şi tu te tângui biata mea inimă!

Bucură-te mai curând de faptul că încă mai sunt zile

care vor să vină!

 

 

O, Pelerinule, a sunat ceasul!

Iată, a sosit timpul pentru tine să spui rămas bun

drumurilor!

Chipul tău îţi va fi din nou dezvăluit

şi o să vă aflaţi din nou faţă în faţă.”

***

„Sufletul poetului dansează şi lunecă

pe undele vieţii printre glasurile mareelor şi ale vânturilor.

 

Acum, când soarele a apus şi cerul întunecat coboară în mare

 ca nişte gene lungi pe ochi obosiţi,

este ceasul când poetul, lăsându-şi pana,

îngăduie gândurilor sale să fugă

spre nepătrunsele adâncuri ale liniştii eterne şi tainice.” 

Rabindranath  Tagore

 

***

Privind  imaginile fotografiate cu drag, veţi realiza o înseninare.

Cu Iubire şi Recunoştinţă, dragi cititori!

Bistriţa,

Sâmbătă,

14 mai 2016,  Jeniţa  Dodiţă Naidin