Jenita Naidin

am fotografiat acest minunat trandafir la Mănăstirea Cozia în Vara anului 2016

Prin Credinţă autentică, reală în Dumnezeu,

orice om reuşeşte ca mâhnirile lui puternice să nu dureze.

Inima şi mintea sunt pline de Iubirea pentru Dumnezeu,

chiar dacă această Dragoste pentru Creator  este uneori

dureroasă, vorba Poetului:

„Dar mâhnirea este puternică şi durează.

Îngăduie ca o dragoste dureroasă să se trezească în ochii tăi.”

Omului îi este dat să aibă dintotdeauna sufletul religios.

Toate Religiile Lumii  sunt îngăduite de Creator, de Inteligenţa Cosmică.

Un indian  a cunoscut sentimentul Iubirii Universale

şi a creat poeme nemuritoare pentru toate culturile de pe Pământ,

pentru toate popoarele Lumii.

De aceea, iar şi iar îl citim cu Inima şi Mintea:

„În ziua-n care Moartea

 

În ziua-n care Moartea va să vină

să-ţi bată-n uşă-

ce-i vei dărui?…

Voi pune oaspelui în faţă cupa vieţii mele plină

nu-l voi lăsa deloc să plece cu mâinile goale

Toate licorile dulci ale zilelor mele de toamnă,

şi ale zilelor mele de vară,

toate recoltele şi spicuirile din zbuciumata mea viaţă-

le voi pune oaspelui în faţă

şi-i voi închide zilele,

când Moartea va să vină să-mi bată-n uşă.

*

 

   Crede în iubire, chiar dacă este un izvor de suferinţă.

Să nu-ţi închizi inima!

Nu, prietene, cuvintele tale sunt nedesluşite, nu le pot înţelege.

Inima este făcută numai pentru a se dărui

cu o lacrimă sau un cântec, iubita mea

Nu, dragul meu, nu pot înţelege, vorbele tale sunt nedesluşite.

Bucuria este fragilă ca o picătură de rouă.

Ea moare surâzând.

Dar mâhnirea este puternică şi durează.

Îngăduie ca o dragoste dureroasă să se trezească în ochii tăi.

Nu, prietene, cuvintele tale sunt nedesluşite şi nu le pot pricepe.

Lotusul vrea mai curând să se desfacă în soare şi să moară,

decât să trăiască sub chip de mugure o veşnică iarnă.

Nu, dragul meu, cuvintele tale sunt nedesluşite şi nu le pot pricepe.

 

*

Privirea ta  este neliniştită şi tristă.

Ea caută să-mi pătrundă gândurile.

Tot astfel luna vrea să pătrundă marea.

Tu îmi cunoşti toată viaţa. Nimic nu ţi-am ascuns.

 Iată de ce nu cunoşti nimic despre mine.

Dacă viaţa mea ar fi o piatră preţioasă,

aş sfărâma-o în mii de bucăţi

şi din aceste ţăndări ţi-aş face un colier

pe care l-aş pune în jurul gâtului tău.

Dacă viaţa mea nu ar fi decât o floare,

 dulce şi fină, aş culege-o şi aş pune-o în părul tău.

Dar viaţa mea este o inimă, iubita mea.

Unde sunt marginile sale?

Tu nu cunoşti hotarele acestei impărăţii

şi totuşi tu eşti prinţesa lui.

Dacă inima mea nu ar fi decât plăcere,

tu ai vedea-o înflorind într-un zâmbet fericit

 şi ai pătrunde-o într-o clipă.

Dacă ea n-ar fi decât suferinţă,

ea s-ar topi în lacrimi cristaline,

răsfrângându-şi fără cuvinte taina.”.

 

Rabindranath  Tagore

 

*

Timpul pe care îl acordăm citirii versurilor

este un câştig pentru spiritul nostru.

Miercuri, 21 septembrie 2016,

Jeniţa  Dodiţă  Naidin

 

Aici sunt la Mănăstirea Cozia