Imagini din România şi o poezie de ESENIN
Dragi cititori,
Am selectat câteva fotografii pe care le-am făcut în ţara noastră
şi am cules la calculator o poezie scrisă de „Heruvimul plângăcios”.
Născut în 3 Octombrie 1895(în acelaşi an cu Lucian Blaga), Serghei Esenin, a petrecut pe Pământ, colindând Pământul, 30 de ani, timp în care a scris poezii emoţionante.
Se spune că „n-a scris niciodată, nici un vers, decât în stare de trezie deplină”.
Cei care l-au întâlnit înainte de moarte, spune Lucian Raicu, ştiau că ajunsese în Leningrad cu alte gânduri
„decis să se smulgă din fascinaţia „cârciumei”, a nopţilor pierdute urmate de căderi şi depresiuni sufleteşti teribile, să scoată reviste,…”.
Dar n-a fost să fie…
În anul Plecării, 1925, s-a căsătorit cu cea de a cincea soţie, nepoata lui Lev Tolstoi, Sofia Andreevna Tolstaia şi, în ciuda interdicţiilor medicale îşi reia viaţa boemă.
Într-o întâlnire, personalităţi de seamă din Rusia îi analizează ultimul an de viaţă, iar mult mai târziu, vine recunoaşterea:
„când în urma unor evaluări critice avizate începe să i se recunoască lui Esenin un rol covârşitor, funcţional şi emblematic, în mişcarea poetică reformatoare a începutului de secol” spune Mihai Dascăl.
*
Mereu am în minte cuvintele:
„Ceasul morţii fiecăruia dintre noi nu l-a făcut cunoscut Dumnezeu nimănui, pentru că, în atotînţelepciunea Sa, a chibzuit ca să fim împăcaţi cu Dumnezeu, să nu ne lenevim la gândul că moartea este departe, dar nici să nu ne îngrozim la gândul că ea este aproape.”
*
Ne ducem toţi câte puţin mereu
Ne ducem toţi câte puţin mereu
Către un liman de tihnă şi-mpăcare.
Poate curând va trebui şi eu
Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.
O, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri!
Şi tu pământ! Şi voi câmpii ca marea!
În preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpâni – ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun: Pace vouă, sălcii, ce-n apus
Vă oglindiţi în apa purpurie.
Atât de multe gânduri am urzit
Am scris atâtea cântece visate
Şi, pe pământul trist, sunt fericit
C-am respirat şi c-am trăit de toate.
Sunt fericit c-am sărutat femei
Şi-am lenevit pe iarba parfumată,
Iar fiarelor, ca unor fraţi ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.
Acolo, ştiu că nu foşneşte-n zări
Cu gâturi lungi de lebădă secara…
De asta-n preajma jalnicei plecări
Eu mă-nfior şi-mi simt adânc povara.
Acolo, ştiu că nu vor mai fi fagi,
Nici holdele cu aur viu pe nume…
De asta poate mi-s aşa de dragi,
Toţi oamenii cu care trec prin lume.
(1924)
ESENIN
Traducere:
George Lesnea
*
Vă invit să priviţi imagini frumoase din România pe care le-am fotografiat cu drag:
Jeniţa Naidin
Marţi,
7 Noiembrie 2017