Ajutați copiii, sprijinindu-le părinții

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este minunat când ființa umană adultă este de folos celor din jur

și are conștiința responsabilităților sale.

În acest caz,  acel adult a fost ajutat de mic să își descopere menirea sa în viață.

Dar mulți părinți au fost la rândul lor lipsiți de sprijin și cunoștințele necesare să poată ajuta puiul de om să înțeleagă ceea ce avea neapărat nevoie.

Noi, oamenii suntem fericiţi  să ştim că avem o menire unică în viaţă.

Atunci când menirea noastră în viaţă coincide cu ceea ce facem pentru ceilalţi, mai concret, dacă slujim exact în direcţia  vocaţiei noastre, spiritul nostru este fericit.

Fiinţa umană îşi realizează menirea în viaţă dacă de la început este ajutată  să existe posibilitatea exprimării talentului pentru a-şi împlini nevoile.

Să spunem copiilor noştri, cât de mici ar fi,  că există un motiv pentru care se află în această lume, iar ei vor descoperi singuri care este acest motiv.

Se pare că este necesar să le spunem acest lucru cam de la vârsta de 5 ani!.

Personal, în anii când copiii mei s-au născut,  respectiv, 1974, 1977,  nu am ştiut să fac acest lucru,

și regret cu durere în inimă.

Oricum, să îi învăţăm de timpuriu să se întrebe cine sunt ei,

ce talente au şi în ce fel pot servi umanitatea.

Să îi învățăm  din prima copilărie, să se sprijine în primul rând pe DUMNEZEU și apoi pe părinți, pe oameni.

Să îi ajutăm pe copii să înţeleagă că există o Inteligenţă Universală care ne-a creat, are grijă de noi, inclusiv de ei. Să nu le impunem nici o religie. Ca adulţi, vor  decide ei, liber, felul în care se vor raporta la Dumnezeu şi dacă vor practica o religie sau alta.

Oricum, sufletul omului e religios prin natura lui, aşa încât orice om Îl iubeşte pe Dumnezeu, conştient sau inconştient.

Oamenii care cred că se delimitează de Dumnezeu ar trebui să ştie că Dumnezeu nu se delimitează de ei.

Cunoaşterea Religiilor lumii din cărţile care s-au scris de către oameni avizaţi duce la îmbogăţirea spiritului şi dezvoltarea conştiinţei universale.  Mie mi-au fot de folos aceste lecturi, dar le-am întâlnit   târziu.

Avem dreptul şi libertatea să citim despre evoluţia spiritului uman.

Să  ne dorim o existență cu mintea trează, îndreptată permanent către Dumnezeu.

Cu mintea la Creator, omul  poate găsi răspunsul adecvat la întrebarea firească:

„Ce pot face pentru a fi de folos?”.

E bine de ştiut şi de crezut că există în noi posibilitatea de a face ceva mai presus decât orice altă persoană pe acest Pământ. Să folosim talentul dat de Dumnezeu.  Acest talent când este exprimat conduce omul într-o stare a conştiinţei ce transcende timpul.  Auzim oameni care muncesc cu plăcere  încât  spun: nici nu ştiu cum a trecut timpul.   Numai cei leneşi se plictisesc.

Nu m-am plictisit niciodată de când sunt!  Mereu este ceva de făcut, dar să avem voinţa de a fi de folos. Mereu să ne întrebăm cum îi putem ajuta pe cei cu care venim în contact.

Cu astfel de gânduri experimentăm viaţa ca pe o expresie a divinităţii. Scânteia divină este în noi.

Ne ajută gândul că suntem temporari aici şi de aceea să facem cu plăcere fapte bune, iar Rugăciunea să o vedem ca pe o cerere adresată de o mică parte de Dumnezeu  către o parte mai mare din Dumnezeu.

Dar să aducem şi Rugăciuni de mulţumire Creatorului şi vom avea Pace.

Buddha a spus:

„Această existenţă a noastră este la fel de trecătoare ca şi norii pe un cer de toamnă.

Contemplarea naşterii şi morţii fiinţelor umane este ca şi cum ai privi mişcările unui dans.

Durata unei vieţi poate fi asemănată ca un fulger, care iluminează efemer cerul sau cu un pârău de munte.”.

Ca o paralelă, să citim câteva cuvinte ale lui Nicodim Aghioritul:

„Deci tu, care eşti mai puţin decât o clipită a dăinuirii şi care ai puţinul ce-l ai între toate făpturile, îl ai numai prin Harul lui Dumnezeu, tu ai îndrăznit să te împotriveşti voiei Lui sfinte, ca să trăieşti după poftele tale.  […] Hotărăşte-te, dar, să începi o viaţă vrednică de scopul tău şi tot lucrul fă-l pentru Dumnezeu şi numai pentru slava Lui.”.

Observăm din aceste mici exemple cum personalităţi, spirite evoluate din diferite religii ale lumii, în acest caz, Buddism şi Creştinism, ne vorbesc la fel.

Există un singur Dumnezeu al tuturor Universurilor.

Prin tot ce facem să dorim  a avea o Iubire cât  mai mare  pentru El.

Cu Iubire și Recunoștință

Jeniţa  Dodiţă  Naidin

Marți 27  Februarie  2018