Alegerile potrivite duc la vieţi împlinite

 

MOTTO:

„Nimic nu bucură mai mult sufletul

 decât o prietenie caldă şi trainică.”

Lucius Annaeus Seneca

Suntem puşi mereu în faţa unor alegeri şi, de fiecare dată, ne dorim să luăm cele mai bune decizii. O asemenea alegere este şi cea legată de cercul de prieteni în mijlocul căruia ne ducem existenţa. Subiectul acesta este tratat,  mai amplu, de Jeniţa Naidin în cartea: SCRISUL şi  CITITUL, Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2007, mai precis, în Capitolul III, intitulat: Conversaţii cu oameni pentru oameni.

Inspirată de această parte a cărţii SCRISUL şi  CITITUL, am ales să vă împărtăşesc opinia mea şi cu privire la viaţa noastră sufletească şi la relaţionarea socială.

Chiar dacă acest subiect nu este unul foarte mediatizat şi cultura în care trăim nu este una care să acorde o importanţă majoră problemelor ce ţin de psihicul uman, se pare că tot mai multe persoane se confruntă în zilele noastre cu stări de anxietate, nelinişte, depresie, insomnii, fără să mai menţionăm stresul, care este prezent pretutindeni, până şi în lumea copiilor, lume care se credea a fi una lipsită de griji. Iată deci nevoia de a discuta deschis despre problemele intrinseci care ne apasă, necesitatea de a găsi un suflet care să ne asculte cu inima şi să ne îndrume corespunzător.

Dacă vrem să ne dezvoltăm armonios şi să ne formăm caractere demne de apreciat, atunci trebuie să acordăm importanţa cuvenită fiecărui aspect al vieţii noastre, iar unul dintre acestea îl reprezintă relaţiile sociale. Noi, oamenii,  suntem fiinţe raţionale, ne place să interacţionăm între noi, să comunicăm, am fost creaţi astfel încât să trăim interdependenţi unii faţă de alţii.

Şi ce modalitate mai bună pentru a face acest lucru decât în cadrul unor relaţii de prietenie? Mi-au plăcut foarte mult cuvintele lui Seneca, inserate de autoare în carte, din care am ales şi Motto-ul acestui articol, dar mai redau şi aici câteva fraze: „Ce plăcut e să întâlneşti o inimă bună, căreia îi poţi încredinţa orice taină! Dacă-ţi vorbeşte, îndoielile ţi se risipesc, sfaturile sale îţi întăresc hotărârile, râsul său îţi alungă tristeţea. Dar simpla vedere a prietenului este o desfătare! Dacă se poate însă, să ne alegem prieteni lipsiţi de patimi.”

În afara familiei, cercul de prieteni joacă un rol important în viaţa unei persoane. De aceea, este esenţial criteriul după care ne alegem prietenii sau persoanele în compania cărora vrem să ne petrecem timpul. Bineînţeles că vom avea tendinţa să ne apropiem  întotdeauna de acele persoane cu care putem impărtăşi ceva, o pasiune comună, o aspiraţie comună, idei asemănătoare despre viaţă.

Prietenii pot avea o influenţă pozitivă asupra cuiva sau, din contră, se pot constitui într-o forţă devastatoare, ale cărei consecinţe se resimt în timp.

În timp ce toate celelalte relaţii ne sunt impuse, prietenia este singura relaţie pe care o alegem în viaţă, ea constă în „ a acţiona” şi nu „a face”, ţine de o etică şi nu există o regulă pe care o putem urma pentru a ne face prieteni.

Cu privire la prietenie, Jeniţa Naidin afirmă:  „Câteodată avem o manieră nu tocmai corectă de a trăi prietenia.  Dacă suntem prieteni nu înseamnă că trebuie să nu mulţumim de fiecare dată când celălalt ne ajută, nu înseamnă că avem voie să întârziem de fiecare dată, sau să ne aranjăm pe noi şi să aranjăm casa noastră pentru toată lumea, mai puţin pentru prietenii noştri, etc. […]. Chiar dacă prietenia implică o relaţie gratuită, nu uitaţi niciodată că trebuie să vorbiţi frumos cu prietenii voştri. A vorbi frumos nu vă costă nimic şi aduce multe avantaje.

În prietenie, cea mai mare răsplată şi cea mai profundă satisfacţie constă în a le dărui prietenilor tot ce e mai bun în tine, fără să aştepţi nici un fel de reciprocitate.  La fel ca şi iubirea, prietenia nu are nimic de-a face cu echilibrul dintre a dărui şi a primi, cu gelozia sau cu invidia. Atitudinea de a dărui din toată inima, fără a aştepta nimic în schimb, atrage de regulă după sine un răspuns similar.”

Vă doresc aşadar să aveţi parte de relaţii de prietenie frumoase si trainice, dar mai ales potrivite!

Autoarea ne mărturiseşte că îi place să ajute oamenii, purtând cu aceştia discuţii despre problemele lor, discuţii pe care le poartă în calitatea sa de scriitoare şi de om în vârstă, invitându-i să-şi deschidă sufletul, să se autoanalizeze pentru a descoperi problemele cu care se confruntă şi  pentru a găsi o soluţie pentru rezolvarea acestora. Ne spune cât este de importantă verbalizarea pentru ventilarea afectelor. Adeseori, pe lângă sfaturile pe care le oferă, aceasta le sugerează lectura anumitor lucrări de specialitate sau a unor cărţi potrivite, în acel moment, persoanei cu care vorbeşte.

Iată cuvintele Jeniţei Naidin: „Împrumut cărţi. Unele persoane îşi scot idei din cărţi înainte să le restituie. […]  Este un mic schimb cultural, ne suntem un pic de folos unii altora. Discutăm, fie expunându-mi părerea, părere bazată pe experienţa mea de viaţă, şi de multe ori inspirată din greşelile mele, fie le prezint păreri integrate de mine, ale unor scriitori sau specialişti în domeniul vieţii sufleteşti.

Sunt situaţii când mă aflu în faţa unor întrebări la care nu răspund decât ajutându-mă de scrierile unor personalităţi, apelând la texte din cărţi sfinte, sau vieţile sfinţilor, pentru că apreciez subiectul ca fiind vast şi greu. Uneori le propun, cu blândeţe, oamenilor să stea de vorbă şi cu altcineva după cum vrea fiecare, cu un preot, consilier, sau psiholog.”

Regăsim în acest volum câteva motive temeinice pentru care merită să avem o cultură solidă. Într-una din conversaţiile sale cu o tânără, Jeniţa Naidin îi prezintă acesteia avantajele dobândirii unei culturi solide într-o lume pragmatică precum cea de astăzi, oferindu-se pe sine ca şi exemplu. Autoarea i-a mărturisit tinerei că este bine ca noi să avem opinii personale integrate prin munca proprie, că în viaţa ei, cultura a jucat un rol important, ajutând-o să trăiască în condiţii grele, cum ar fi îndelungi perioade de timp când a avut un serviciu foarte stresant, fiind în acelaşi timp şi lipsită de afecţiune. Cititul cărţilor, ajutorul dat semenilor, îmbinat cu munca în gospodărie şi alte activităţi practice, a avut un rol benefic în viaţa autoarei.

Iată un exemplu despre felul cum a venit Jeniţa Naidin în sprijinul unei tinere, şi anume, ne este redată o discuţie, prezentată de autoare tinerei cu care stătea de vorbă, între profesorul universitar Andrei Pleşu si filozoful Constantin Noica, dialog din cartea: MINIMA MORALIA, regăsit  în capitolul Sensul culturii în lumea contemporană: „Am întrebat deci: cum poate cineva să fie om de cultură? Noica a avut următoarele răspunsuri. A zis aşa: sunt cel puţin trei motive pentru care merită să faci cultură, pentru care cultura are dreptul a fi socotită o valoare supremă, singura pe care te poţi sprijini într-o viaţă de om:

1. Întâi – spunea Noica – cultura este singura sursă certă a unei bucurii permanente. Dacă există un teritoriu al lumii în care poţi cunoaşte deplinătatea bucuriei, acest teritoriu nu poate fi decât cultura. Fireşte, bucuria e altceva decât plăcerea; spre deosebire de aceasta din urmă, ea poate prelua tristeţile omului, salvându-le din perspectiva spiritului. Cultura salvează totul prin comentariu. Până şi bucuriile senzoriale sunt bucurii în măsura în care sfârşesc în contemplativitatea comentariului, trecând astfel, într-o condiţie supra-senzorială. Cultura e, deci, o satisfacţie perpetuă, fără riscuri, fără dezamăgiri, o satisfacţie pe care o poţi avea fără să depinzi de alţii. […]

2. Cultura – spunea în continuare Noica – e adevărata formă de maturitate a spiritului. Ea scoate lumea din minoratul care o ameninţă uneori, investind totul, prin simplă atingere, cu propria ei splendoare. Cultura e un fel de a răspunde de tot, un fel de a da socoteală de oameni, de împrejurări, de cărţi, de istorie, pe scurt, un fel de a aduce totul într-o ordine mai înaltă. […]

3. Cultura mai este- spunea Noica mai departe – singurul loc în care libertatea e la ea acasă. […]  cultura e singurul teritoriu în cuprinsul căruia te poţi baricada împotriva iubirii! Iubirea e o temă care te urmăreşte pretutindeni în viaţă; doar blindat în spaţiul culturii poţi avea aerul că o eludezi, că o poţi uita.”

În sprijinul celor afirmate mai sus, aş vrea să vă ofer şi eu două motive, prin intermediul spuselor unor oameni celebri,  pentru care merită să fim preocupaţi  de aspectul cultural al vieţii:

–  „Cultura este ceea ce rămâne în om când el a uitat tot.”  (Édouard Herriot).

– „Cultura nu înseamnă să citeşti mult, nici să ştii multe; înseamnă să cunoşti mult.” (Fernando Pessoa).

În încheiere, cu privire la modul nostru de a relaţiona şi de a face alegeri, doresc să mai adaug  câteva cuvinte ale scriitoarei Jeniţa Naidin:

„Cred în puterea gândului. Să avem deci cele mai bune gânduri, ştiut fiind, că primim ceea ce dăruim. Orice acţiune a noastră generează o forţă energetică ce se va întoarce asupra noastră în acelaşi fel. Culegem ceea ce semănăm.

În esenţă, orice om este un suflet care face alegeri. Unele opţiuni le decidem conştient şi altele inconştient. Este important să devenim conştienţi de alegerile pe care le facem. Prezentul este o consecinţă a unor alegeri. Când optăm să facem ceva, să ne gândim la consecinţele acelei alegeri.”

Alina-Cristina Ştir

2011

postat 2 sept 2011   Jeniţa Naidin