Alexandru Oltean – POEZII
Am primit, – prin Ambasadori -, cartea Poetului Alexandru Oltean, intitulată: VOI FI CU TINE, publicată la Editura Grinta Cluj-Napoca, 2018.
Cele 145 de pagini ale volumului le-am citit notându-mi conexiunile, mirările, gândurile, iar câteva dintre aceste însemnări le public pentru Dumneavoastră, cititorii mei.
Alexandru Oltean începe și încheie cartea: VOI FI CU TINE , comunicând direct cu cititorii săi prin: ”Cuvânt către cititor…” și ”Cuvânt de încheiere”, iar în cele 102 poezii își exprimă sentimente, trăiri din anii tinereții sau din ultimii ani, când au Plecat în Lumea de Dincolo două ființe iubite și foarte apropiate, respectiv soția și unul dintre fii. O parte din creațiile autorului din această lucrare se referă la suferințele îndurate, sentimentele de iubire pentru soție și familie, pentru satul și țara în care s-a născut, cât și la dragostea sa de viață.
După cum știm, oamenii pot să scrie și să publice cam tot ce au trăit în legătură cu o latură a vieții lor, dar, ei decid ce lasă să se vadă și ce nu, din felul cum au simțit, cum au trăit de fapt.
Păstrând proporțiile, mă gândesc la vorba marelui Om, Goethe, când a avut o convorbire cu Eckermann în legătură cu opera : ”Afinitățile elective” și a spus:
”nu cuprinde nici un rând care să nu fi fost trăit, dar, de asemenea, nici un rând așa cum a fost trăit”.
Citind poeziile scrise de Alexandru Oltean în anul 1974, sau în anii 2016, 2017, prin care își exprimă liber, dar cu un limbaj elegant, iubirea ce a simțit-o față de soția sa, observ că a fost ajutat de mentalul colectiv al timpului său, desigur, nu s-a gândit, cum va fi primită de public confesiunea sa, precum s-a frământat Octavian Goga, care, în poezia:
”De-aș spune cît îmi ești de dragă”,
scrisă în anul 1900, cu creionul pe caietul de Limba Latină, spune:
”Dragostea ce de tin mă leagă
De m-aș pune-astfel s-o spun
Cum ea în mintea mea se-ncheagă
Mi-ar zice lumea că-s nebun…”
La finalul lecturii acestor poezii, unele datate, altele nu, m-am gândit la ceea ce s-a spus demult, și anume: ”Carmina morte carent” (Poeziile sunt lipsite de moarte), dar și la un vers a lui Eminescu din Scrisoarea a IV:
”P-ici, pe colo mai străbate câte-o rază mai curată
Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată.”.
Prin faptul că public pe Blogul personal câteva gânduri, încurajez astfel, pe cei care scriu poezii dintr-o nevoie interioară, exprimând ceea ce simt și le fac publice, fără să iși ia răgazul pentru una sau mai multe revizuiri.
Închei cu un citat, din ceea ce a scris magistral, în postfața cărții, sub titlul:
”Jurnalul liric și exercițiul durerii”. Doamna Cleopatra LORINȚIU:
”Am certitudinea că într-o bună zi, prolificul autor al acestui jurnal liric va avea nevoie să selecteze din valul năvalnic al rimelor sale doar spuma lirică, dăruindu-ne o carte ca o lamă de cuțit.”.
Da, cu totul fiind de acord cu Doamna Cleopatra LORINȚIU, sper ca Domnul Alexandru Oltean să aibă cândva motivația, energia și timpul pentru a-și limpezi scrisul.
Cu Iubire și Recunoștință,
Jeniţa Dodiță Naidin
Luni, 28 Octombrie 2024
Cu fața spre LUMINA DIVINĂ