Ascultăm LINIŞTEA
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cântă-n mine un dor, ce nu-i al meu.
[…]
O, cine ştie – suflete-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie? Cine ştie?
( Am reprodus fragmente din Poezia LINIŞTE de Lucian BLAGA)
