B. P. Haşdeu – Dolorosa

 

 

 

 

 

 

 

Vă invit  să citiţi o poezie pe care am descoperit-o în

Suplimentul „Răsunetul Cultural”,

realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj, şi care a fost publicată astfel:

„ADUCERILE-AMINTE: Bogdan Petriceicu Haşdeu (1838-1907)

Dolorosa

Eşti Dumnezeu, Isuse, şi mântuieşti o lume
Prin moartea-ţi născătoare de noile idei;
Dar mama e Maria… ce-i pasă unei mume
De lume şi nelume, când piere fiul ei?

Tu mori, Cel-far’de moarte, căci alte cruci Te cheamă
În alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia.
Eşti Dumnezeu, Isuse, Maria însă-i mama:
Piroane, ea le simte; oţet, îl soarbe ea!

Ş-aleargă rătăcită, turnând Fecioara sfântă
Mărgăritari de lacrimi pe calea lui Isus;
Şi plânsul nu-i mai seacă, ci-ţi pare că s-avântă,
S-avântă-naripată spre sferele de sus.

Ţăranul povesteste — a lui e poezia! —
Că din acele lacrimi albina s-a născut:
Amar i-e acul; mierea-i e dulce ca Maria;
Şi tot prin flori colindă cătând pe cel perdut…”

(am preluat din  ziarul Răsunetul -Bistriţa din data de 3. 02. 2018)

 

*

Nu am ştiut de poezia asta, dar conţine un mare adevăr.

Am să parafrazez, ştiind că suferinţa mamei e de nealinat.

Ce-i pasă unei mame, de lume şi nelume,  când în suferință este fiul ei?

Apoi, minunea ce o desprindem din ultima strofă, ne face, ca la vară, când vom privi albinele să ne gândim la faptul că Iisus poate fi în orice floare vizitată de micuţa albină.

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Naidin

Duminică, 4 Februarie 2018