Blândeţea declanşează hormonii fericirii, 

atât în corpul celui  care rosteşte cuvintele,

cât şi în corpul ascultătorului.

Este minunat să ştim,

după ce am experimentat noi înşine,

că,  atunci când rostim cuvinte blânde,

acestea declanşează în sânge hormoni de alinare.

Ştim că suntem ceea ce gândim. 

Ştim cum gândurile sunt reale forţe ce ne  modelează viaţa.

Atunci când gândurile devin cuvinte,

se ştie că forţa cuvintelor se manifestă  prin vibraţii.

Cuvintele produc vibraţii în mintea şi corpul omului.

Cuvintele produc vibraţii ce influenţează tot ce e în jurul nostru,

toată Natura, tot Universul şi, 

e  bine să credem asta!

Acum,

când studii ştiinţifice temeinice au dovedit că,

la oamenii care aud cuvinte blânde,

în sângele lor se elimină hormoni benefici de alinare, liniştire,

dar că aceşti hormoni de fericire se elimină şi în sângele celor care le rostesc,

este normal să comunicăm doar rostind cuvinte blânde şi pozitive.

Cuvintele au energie.

Este bine să contăm mult pe înţelepciunea noastră interioară, să ne racordăm la ea.

Odată ce ne gândim şi punem de acord cu  înţelepciunea noastră interioară,

în fapt ne racordăm la Mintea cosmică infinită, adică, la Dumnezeu.

Desigur, fiind atenţi la cuvintele pe care le rostim,

vom constata beneficiile cuvintelor pozitive în noi înşine.

Amintim câteva cuvinte ce declanşează energii revigorante:

Mulţumesc, 

Sunt recunoscătoare,  Sunt recunoscător, 

Te iubesc, 

Îmi pare rău,   

Te iert,

Mă iert pe mine însămi,

Mă iert pe mine însumi.

Am încredere în înţelepciunea mea interioară, 

Am încredere în Dumnezeu.

*** 

Să ne aminti ce a spus un  Sfânt: 

„Când vine Dumnezeu la tine

te dezlegi de toate,

atât de nedreptăţile tale cât şi de toată dreptatea ta.

Când stai în faţa lui Dumnezeu cu credinţă tare

eşti mai presus de lumea aceasta,

mai presus de trăncăneala vieţii,

ai cu un cuvânt liniştea mai presus de lume,

ai liniştea lui Dumnezeu.”

„ Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe,

şi numai la atâtea daruri ajungem,

prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie.

  Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni,

câtă amărăciune putem bea

în locul celor ce vrem să îi mângâiem.

 Atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi,

câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi

pentru Dumnezeu şi pentru oameni.”

*** 

Jeniţa Dodiţă Naidin

DUMINICĂ,  16 August 2020

Bistriţa