Bunătatea Omului
Ştim şi credem în cuvintele:
Foloseşte Bunătatea ca bază a vieţii tale.
Blândeţea declaşează hormonii fericiriii atât în cel care o foloseşte, cât şi în cel căruia i se adresează.
Smerenia îl înalţă pe Om.
Să facem celorlaţi ceea ce dorim să ne facă ei nouă.
Să folosim cât mai des cuvintele:
Mulţumesc, Te iubesc, Îmi cer iertare, Te iert,
Te rog,
Spune-mi cu ce te pot ajuta,
şi altele asemănătoare, căci în acest fel nouă ne facem un bine.
Repet mereu, după cum ştiţi:
Ceea ce facem altora, nouă ne facem.
Despre Bunătatea Omului să-l citim pe GOETHE :
„DIVINUL
Nobil omul să fie, Bun inimos!
Căci numai asta
Îl deosebeşte
De toate făpturile
Ce le cunoaştem.
Slavă necunoscutelor
Supreme făpturi,
De-abia presimţite!
Lor să se-asemuie omul:
Pilda lui să ne-nveţe
În ele să credem.
Căci fără simţire
Este natura;
Soare-ncălzeşte
Răul şi binele.
Pe răufăcător
Şi pe cel mai bun ins
Îi luminează luna şi stelele.
Vânt şi puhoaie,
Tunet şi grindini
Vâjâie-n cale,
Şi-n goană ele înşfacă
Pe unul sau altul.
La fel norocul
Bâjbâie-n lume,
Ba printre zulufii
Curaţi ai băiatului,
Ba creştetul chel şi plin de păcate.
Tuturor dat ni-e
Să-mplinim crugul Vieţilor noastre
După eterne legi de granit.
Dar omul poate Ce nu-i cu putinţă:
El deosebeşte; Alege şi judecă;
Şi clipei e-n stare Să-i dea durată.
El singur poate
Să răsplătească Bunii şi răii.
El vindecă, mântuie;
Ce-i rătăcit, dezbinat, Strânge-mpreună.
Pe nemuritori
Noi îi cinstim
Parcă-ar fi oameni şi-n mare ar făptui
Ceea ce-n mic făptuieşte sau ar dori să-nfăptuiască,
Cel mai bun dintre noi.
Omul să fie nobil şi bun,
Neobosit să creeze Ce-i necesar şi ce-i drept.
El să fie prefigurarea
Acelor făpturi de-abia presimţite.
STROPI DE NECTAR
Când Minerva ca s-arate preţuirea pentru alesu-i Prometeu,
din cer i-aduse de nectar o cupă plină,
Spre a-i ferici pe oameni şi spre a le sădi în suflet
Simţul artelor frumoase,
Sprintenă-şi zori ea pasul, nu cumva să prindă veste Jupiter;
şi cupa de-aur şovăi, şi pe pământul verde câţiva stropi picară…
Iute-albinele-i luară urma şi sorbiră harnic;
Fluturul s-află în treabă
Ca şi el un strop să fure;
Chiar năsâlnicul păianjen lunecă şi supse straşnic.
Norocoase-au fost acestea şi alte gingaşe gângănii,
Căci împart cu muritorii
Astăzi deopotrivă cea mai
Mândră desfătare – arta.”
Iohann Wolfgang Goethe
***
Vedem în versurile de mai sus geniul unui Om care, venind în urma lui Eschil, Dante, Shakespeare, marchează, ca şi ceilalţi, o răscruce semnalând un moment în care Crugul Lumii se întoarce şi vedem noi înţelesuri pe drumul istoriei Pământului nostru.
Zilele acestea,
de început de An, 2017,
discutam cu cineva care s-a mirat când i-am spus că îmi plac poeziile lui Goethe.
Această persoană ştia că iubesc creaţiile multor poeţi, şi a spus că doreşte să citească pe blogul meu câteva versuri ale acestui titan, cunoscut ca autor al Operei FAUST.
Zis şi făcut, ne ţinem de promisiune, mai ales că a culege la calculator este un lucru atât de uşor! Ceea ce ne este greu, e să scriem poezii!
Iată şi câteva fotografii:
Cu Iubire şi Recunoştinţă
Jeniţa Naidin
Joi, 19 Ianuarie 2017
Bistriţa