Cum se învăţa carte pe vremuri în satul Izvoru

 

Pentru astăzi am selectat  din:

„Monografia istorico-culturală a satului şi şcoalei Corbii-Ciungi, Vlaşca”,

autor,Teodor Gr. Dumitru,  scrisă, posibil, în anul 1942,

numai câteva cuvinte despre viaţa culturală de început a acestui sat.

Cităm:

 

„Prima şcoală din sat. Cum se învăţa carte pe vremuri.

Începuturile învăţăturii prin şcoală îşi  au originea, în satul nostru, după Unirea Principatelor, cam pe la anul 1860.

Cel dintâiu om care s’a ocupat  cu predarea scris-cetitului a fost unul numit Neaţă Stângă, care învăţa scrierea pe nisip.

Locul unde îşi preda lecţiile a fost pe unde se află azi casa femeii Bălaşa Bunilă.

Învăţătorul Neacşu Dragon, cel care a deschis prima şcoală primară din Corbii Ciungi, a învăţat carte de la Neaţă Stângă.

Din arhiva şcoalei se vede că la anul 1878 Neacşu Dragon (nume predestinat n.ns) a înfiinţat prima şcoală în casele sale proprii, pe locul unde se găseşte fosta cârciumă Foca.

N’a primit nici o plată de la Stat sau comună că instalase şcoala în casa sa, ci numai salariul de 1500 lei anual, format din 1000 lei de la Stat şi 500 de la comuncă.

Şcoala avea ca sală de clasă una din camerele sale.

În loc de bănci nişte scaune lungi, în loc de catedră o măsuţă ţărănească.

[…]

Curăţenia şi focul se făcea de către elevi cu rândul, care de multe ori aduceau lemne de la ei de acasă.

Erau şi şcolari  răi şi leneşi care erau pedepsiţi în genunchi pe coji de nucă.

Soţia învăţătorului Dragon avea deseori de furcă cu nebunaticii de copii, care făceau gălăgie de-i luau casa pe sus.

[…]

Din casele sale, înv. Dragon a mutat şcoala în anul 1906 în locul anume acesta, care este sala de clasă de la Apus a şcolii noastre de azi.(1942, n.ns).

[…]

Biserica de  zid. În anul 1882 s-a ridicat în mijlocul satului, pe malul  al pârâiaşului, o biserică mare şi frumoasă, construită de către proprietarul satului (Doamne, un om avea în proprietate un sat…n.ns.), Sultana Ulise Creţeanu, (şi ce nume avea…Ulise.. n.ns.),

Care şi-a legat prin această faptă măreaţă memoria de viaţa satului nostru.

Biserica noastră de azi, a fost slujită până acum de  preotul G. Zugravu, între anii 1882-1907, şi de preotul C.A. Nedelcescu, care o păstoreşte de la anul 1909, actualul preot al satului.(e vorba de  anul 1942,credem. n.ns.).

[…]

Învăţătorii satului şi viaţa lor.

Luminători ai copiilor şi neobosiţi povăţuitori ai sătenilor, organizând viaţa culturală şi economică şi muncind alături cu sătenii pentru ridicarea satului, de la înfiinţarea şcoalei şi până în prezent au fost următorii:

1)      Neacşu Dragon…

El este cel dintâi care a bătătorit calea luminei în satul Corbii Ciungi.

[…] are 4 clase primare şi 3 clase normale, în etate de 27 ani şi 2 ani serviţi în învăţământ. El a fost adevăratul luminător al satului: bun, cinstit şi drept”.

Mai departe autorul  scrie multe pagini amintind toţi învăţătorii satului, până la dânsul.

Despre sine scrie, între altele:

„…în anul 1933 am cerut mutarea de la şcoala Crevedia Mare la  şcoala Corbii Ciungi, unde funcţionez şi în prezent.

În urma examenului de înaintare ţinut la Bucureşti în anul 1936 am fost numit  învăţător gradul II.

[…]

Pentru educaţia minţii am organizat biblioteca şcolară, muzeul şcolar, echipa de şezători şi teatru şi colţul Eroilor.

Gospodăria personală am început-o în anul 1933 când m-am căsătorit cu colega Dumitru Milica R. State, învăţătoare la această şcoală”

Vedem destinul autorului că şi-a găsit şi perechea în Corbii Ciungi, iar mai departe în această Monografie scrie şi descrie situaţia  culturală a acestei localităţi ce există şi astăzi, sub numele de Izvoru.

Mai citez doar câteva cuvinte ( de la pag.25), scrise de Teodor Gr. Dumitru, şi care sunt de mare actualitate.

Le culeg aici, aşa, poate le citeşte  Cineva:

„Şcoala e temelia puternică a vieţii Poporului şi Statului.

Cu poezioarele şi rugăciunile din abecedar se formează sufletul Poporului.

Statele şi neamurile cari au înţeles şcoala şi au cinstit-o au progresat, înţelegând că lumea nu se ridică prin materie ci prin spirit.

Viitorul unui popor este în educaţia fiilor săi.

Lumea întreagă să înţeleagă că Şcoala e lumina lumii.

Localul şcoalei trebuie să fie întotdeauna primitor şi frumos.

Împrejurul curţii s’au plantat:

Salcâmi, plopi şi tei,…”.

*

 

Vă invit să vedeţi câteva  imagini, pe care le-am surprins în balconul apartamentului,

meu pentru a ne bucura sufletul:

Luni, 27 Iunie 2016,

Jeniţa Naidin