Motto:

Curajul este frica ce şi-a făcut rugăciunea

Vă fac o Invitaţie Blândă:

Pe aceste pagini găsiţi:

Poezii, Rugăciuni şi Texte din Scripturile lumii care îmi plac, cu care mă ajut

şi,  de aceea,  le-am cules la calculator din diferite cărţi şi le-am  postat aici,

astfel încât şi Dumneavoastră să le citiţi, dacă doriţi.

Desigur sunt  texte ample şi numeroase, dar vă rog să citiţi numai când  aveţi timp.

 

***

Tatăl Nostru

Sfânta Scriptură .  Bucureşti, ediţie  2001., pag. 1466

I_       Evanghelia după Matei capitolul 6, versetele 5-18

Iar când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascultaţi.

8. Deci nu vă asemănaţi lor,  că Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la El.

9. Aşadar, voi aşa să vă rugaţi:

Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;

10. vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ.

11. Pâinea noastră cea de toate zilele[1] dă-ne-o nouă astăzi;

12. şi ne iartă nouă greşalele[2]noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

 

13. şi nu ne duce pe noi în ispită[3], ci ne izbăveşte de Cel-Rău.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin.

14. Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor,

ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;

15. dar de nu veţi ierta greşalele lor,

nici Tatăl vostru nu va ierta greşalele voastre.

 

***

pag. 1523 din Scriptură,

3. 13. „Să nu faceţi nimic mai mult decât vă este rânduit”

***

Din Epistola către Romani a Sf.Apostol Pavel

Fraţilor, datori suntem noi, cei tari, să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu căutăm plăcerea noastră;

ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce este bine, spre zidire.

Că şi Hristos n-a căutat a Sa plăcere, ci, precum este scris:

„Ocările celor ce te ocărăsc pe tine au căzut asupra mea”

Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca, prin răbdarea şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde.

Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea vouă a gândi la fel unii pentru alţii, după Iisus Hristos, pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să slăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea, primiţi-vă sufleteşte unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.

***

Din cartea:  SADHANA,

autor, Rabindranath TAGORE, tradusă de Nichifor Crainic.

Pag. 23.

„Omul poate să distrugă sau să jefuiască, să câştige şi să îngrămădească comori, să facă invenţii şi descoperiri, dar el e mare numai întrucât sufletul lui cuprinde infinitul.

Moartea sufletească e pentru el, când îşi îngrămădeşte sufletul cu scoarţa tare şi uscată a obişnuinţelor şi când îndeletnicirile se răsucesc în jurul lui şi-l asurzesc cu zgomotul lor şi-i  întunecă orizontul ca un puternic nor de praf. Acesta nimiceşte de fapt trăsătura cea mai intimă a naturii lui, care e iubirea înţelegătoare.

Căci după firea lui, omul nu e sclav, nici al său însuşi, nici al lumii, ci unul care iubeşte.

Adevărata libertate şi desăvârşire şi-o află el în iubire, care înseamnă tot una cu înţelegerea.

Prin această putere a înţelegerii şi a îmbrăţişării a toate, prin această întrepătrundere a fiinţei sale cu toate lucrurile, se face el una cu spiritul pătrunzător a toate, care este, în acelaşi timp, şi suflarea sufletului lui.”

***  

 

Citate din cartea:

IISUS HRISTOS

PRIETENUL CLIPELOR DE GREA ÎNCERCARE

pag.7

„Un prieten şi un mângâietor în clipe de grea încercare

Casa acestui Prieten nu are cheie şi nici clanţă. Putem intra la El fără să batem la uşă. Drumul către El este prin propria noastră inimă.

El se interesează cu atât mai mult de cel care are nevoie de El. Acolo unde este El totul este pur, totul este viaţă şi faţa lui este dragoste. În general, în durere şi în suferinţă facem cunoştinţă cu acest Prieten unic.

O dată ce L-am cunoscut şi L-am simţit aproape, Îi rămânem credincioşi, pentru că nu ne mai putem lipsi de El. Ne obişnuim astfel să trăim viaţa Lui, şi viaţa fără El este suferinţă, ca şi cum soarele ar dispărea din viaţa omului.

Nimeni nu-i cunoaşte identitatea precisă, căci cel ce ar putea s-o pătrundă ar fi chiar el însuşi Dumnezeu.

Să ne mulţumim să-L slujim. Cu cât ne vom apropia mai mult de acest Prieten, cu atât Îl vom cunoaşte mai mult şi mai bine.

Şi poate veţi avea bucuria să-L întâlniţi într-o zi. Ochii fizici nu-L vor vedea, dar duhul va tresări de fericire, căci Iubirea cheamă iubire şi Duhul cheamă duh.

Aţi fost umilit? Binecuvântată fie umilinţa voastră!

 Ea este o doctorie pentru voi. Meditaţi asupra ei. Nu sunt aleşi pentru această încercare decât cei care sunt demni de ea. Nu esenţa individualităţii profunde şi spirituale este înjosită, ci personalitatea superficială şi mentală suferă în orgoliul ei. Cu cât vom fi mai atinşi în personalitatea noastră, cu atât vom creşte mai mult în individualitatea noastră, dacă vom şti să tragem o cât de mică lecţie din umilirea trecătoare a suferinţei.”

PAG.58

„Principalul nu este a face mai bine ca alţii, ci a face bine ceea ce facem, cinstit, şi să nu ne preocupe ceea ce fac alţii.

Când sunteţi bruscat, nu răspundeţi, nu mişcaţi, ci întrebaţi-vă dacă nu cumva aţi meritat reproşul făcut.  Dacă este justificat, mulţumiţi-I celui ce vă ceartă. Dacă este nejustificat, schimbaţi vorba,  fără acreală. reţinerea voastră va avea un efect neaşteptat. Dacă vă este greu să vă abţineţi, amintiţi-vă de suferinţa lui Hristos, de agonia şi răstignirea Lui nedreaptă. Când sublimul vostru Prieten, desăvârşirea însăşi, a fost răstignit, mai puteţi protesta oare împotriva unei observaţii, oricât de nedreaptă ar fi ea? Suferiţi asemenea Lui.

Suferiţi de concurenţa altora? Aveţi rivali? Dar şi voi înşivă sunteţi rivali pentru alţii. Faceţi-vă un examen conştiincios; oare nu aţi dorit niciodată dispariţia celor ce stau în calea intereselor voastre? Nu neapărat dispariţie din viaţă ci dispariţia în felul în care sunt, v-aţi dorit să se schimbe, să fie oneşti, sănătoşi, armonioşi, să facă numai bine tuturor.

Aţi lucrat totdeauna pentru binele general, sau pentru binele egoismului vostru? Vedeţi dar că sunteţi capabili de rivalitate. Nu v-aţi gândit oare că şi unii şi alţii aveţi totuşi un drum, acel  al desăvârşirii?

Dorinţa de a face mai bine un lucru şi de a fi mai bine văzut decât alţii este un tribut plătit orgoliului. Principalul nu este de a face mai bine ca alţii, ci a face bine ceea ce facem, cinstit, şi să nu ne preocupe ceea ce fac alţii. Nu vom răspunde decât pentru noi înşine în faţa Judecătorului.

Aveţi încredere în Dragoste. Dumnezeu este Dragoste. Orice vi s-ar întâmpla, Prietenul vostru vă doreşte binele. Nici un sacrificiu nu este în zadar, orice ar spune lumea. Sacrificiul este cea mai nobilă atitudine omenească. Iisus Hristos”

 

 

***

 

***

Rugăciune pentru dobândirea înţelepciunii

Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei,

Tu, Cel ce pe toate le-ai făcut prin cuvântul Tău,

Cel ce cu înţelepciunea Ta l-ai alcătuit pe om

ca să stăpânească toate făpturile pe care Tu le-ai făcut

şi să cârmuiască lumea întru sfinţenie şi dreptate

şi să facă judecată cu inimă dreaptă,

dă-mi-o pe aceea ce stă lângă tronul tău, Înţelepciunea,

şi nu mă lepăda din ceata copiilor Tăi.

Căci robul Tău sunt eu, şi fiul roabei Tale.

om slab şi cu viaţă trecătoare

şi puţin destoinic să înţeleg dreptatea şi legile.

Că chiar dac’ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor,

dacă îi lipseşte Înţelepciunea care vine de la Tine, de nimic va fi socotit

Căci Tu eşti Cel m’ai ales rege al poporului Tău

şi judecător al fiilor şi fiicelor Tale.

Tu mi-ai poruncit să zidesc templul pe muntele Tău cel sfânt

şi jertfelnic în cetatea unde Tu Ţi-ai aşezat cortul,

chip al cortului sfânt pe care Tu l-ai pregătit dintru’nceput.

Cu Tine e înţelepciunea care-Ţi cunoaşte faptele

şi care era de faţă când Tu făceai lumea

ea ştie ce e plăcut în faţa ochilor Tăi

şi ce e pe potriva poruncilor Tale.

***

RUGĂCIUNE

Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea săracilor şi primitoarea străinilor, bucuria mâhniţilor, alinătoarea celor necăjiţi, vezi-mi necazul.

Ajută-mă ca pe un neputincios; hrăneşte-mă ca pe un străin.

Necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum vrei; că nu am alt ajutor în afară de tine, nici altă mângâietoare bună în afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

 

*** 

Rugăciune către  Îngerul Păzitor

O, Sfinte Îngere,

Păzitorul şi Acoperitorul meu cel bun!

Ajută-mă ca permanent să Îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât orice pe lume.

Cu inima zdrobită şi cu sufletul îndurerat stau înaintea ta şi mă rog: auzi-mă pe mine, păcătosul, chiar şi din neştiinţă, rob al lui Dumnezeu, care cu plâns mult şi cu lacrimi amare strig: să nu pomeneşti fărădelegile şi nedreptăţile  chiar săvârşite din neştiinţă, cu care eu, ticălosul, te mânii în toată ziua şi în tot ceasul, săvârşind fapte rele în faţa Ziditorului meu Dumnezeu. Fii mie milostiv şi nu te depărta de mine, nevrednicul, până nu va veni vremea sfârşitului meu. Trezeşte-mă din somnul păcatului şi ajută-mă cu rugăciunile tale să-mi petrec fără prihană cealaltă vreme a vieţii mele şi să fac roade vrednice de pocăinţă, păzeşte-mă de căderile în orice fel de păcate, ca să nu pier în deznădejde şi să nu se bucure vrăjmaşul de pierzarea mea.

Ştiu cu adevărat şi cu gura mărturisesc că nu este nimeni ca tine, Sfinte Îngere, prieten şi înainte stătător, apărător şi biruitor.

Stând în faţa Prestolului dumnezeiesc roagă-te pentru mine ca să nu-mi ia sufletul în ziua când nu mă aştept şi în ceasul când săvârşesc cele rele. Ci stai înainte, rugând pe Preamilostivul Dumnezeu  şi Domn să-mi ierte păcatele pe care le-a făcut în viaţa mea cu fapta, cu cuvântul şi cu toate simţurile mele; şi cu judecăţile pe care le ştie să mă mântuiască; să mă pedepsească aici după negrăita Sa milă, dar să nu mă vădească la Dreapta Judecată şi să nu mă dea chinurilor veşnice. Să mă învrednicească să aduc roadă de multă pocăinţă, ca să primesc cu vrednicie dumnezeiasca Împărtăşanie. Pentru aceasta mai vârtos mă rog şi un asemenea dar cu toată osârdia doresc. Iar în înfricoşatul ceas al morţii să fii lângă mine, bunul meu Păzitor, alungându-i pe întunecaţii demoni care vor veni să înfricoşeze cutremuratul meu suflet. Apără-mă de cursele lor când va fi să trec prin vămile văzduhului pentru ca păzit de tine, fără durere să ajung în Raiul cel dorit de mine, unde feţele sfinţilor şi ale cereştilor Puteri laudă Preacinstitul şi Preaslăvitul Nume în Treime mărit al lui Dumnezeu, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Căruia I se cuvine cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

***  

Rugăciune

către Sfântul Arhanghel Rafail

Cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu soborul cel îngeresc şi cu ceata dreptmăritoare a Sfinţilor, auzind grasurile noastre îndelung rugătoare, înduplecă-te spre noi, Rafaile, Sfânt şi Înaripat Voievod, şi cercetându-ne îndeaproape, cu mulţimea harurilor anume încredinţate ţie, nu ne lipsi pe noi, nevrednicii, de puternicul tău ajutor, întru care cutezăm a nădăjdui; şi purtând lamura rugăciunilor noastre dinaintea lui Hristos, Domnul vieţii şi al învierii, mijloceşte pentru noi, ca mila Lui asupra-ne să se pogoare în tot ceasul, plinind trebuinţele noastre sufleteşti şi trupeşti după voia înţelepciunii Lui, iar nu după cugetul nostru.

Fie ca tot sufletul creştinesc aflat în boală sau în neputinţă, tulburat în casa sau în patul lui, călător pe uscat, pe apă sau prin văzduh, fiecare după nevoia pe care o poartă, să capete, prin îngereasca ta mijlocire, îndreptarea şi ocrotirea Domnului Dumnezeu, în ceasul de faţă şi în toată vremea vieţii lui, precum şi răspuns bun la Judecata cea înfricoşătoare, când şi tu de faţă vei fi, cu oştirile cele cereşti.

Nu ne măsura cu asprime, Sfinte Arhanghele Rafail, puţinătatea credinţei şi nedesăvârşirea cuvintelor, ci plineşte tu, dinaintea, Tronului Slavei, cele de lipsă nouă, ca un ales între aleşi şi neamului oamenilor pururea sprijinitor. Şi pe milostivul Dumnezeu roagă-L, cu întreg Soborul Puterilor Cereşti celor fără de trup, ca mai presus de toate să ne dea nouă harul iubirii atotcuminecătoare şi buze vrednice a proslăvi, dimpreună cu corurile cele îngereşti, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

ALTĂ RUGĂCIUNE CĂTRE PAZNICUL CUNUNIILOR

Sfinte Arhanghele Rafail, biruitorul lui Asmodeu şi paznicul cununiilor, aripa ta ocrotitoare întinde-o peste mine şi peste casa mea, pune pe fugă răul care-mi dă târcoale, iar pe cele bune înlesneşte-mi-le ie, ca unul ce ai putere dinaintea lui Dumnezeu şi iubitoare milă pentru tot sufletul aflat în nevoie.

Cela ce rugăciunile le porţi dinaintea Tronului Slavei, poartă şi rugăciunea aceasta a mea şi mijloceşte pentru mine la Hristos, Domnul îndurărilor, ca să mă scape de necaz, de tulburare, de îndoială, de deznădejde, de toată slăbiciunea şi de toată neputinţa cea dinlăuntru sau cea din afară, să mă unească într-un duh de iubire şi de pace cu toţi cei apropiaţi mie, şi binecuvântarea Lui să fie peste casa mea, în ceasul acesta şi în toate zilele vieţii mele.

Aşa, Voievoade al Puterilor Cereşti, de veghea ta nu mă lipsi, şi de la mine nu te depărta, şi fii înţelegător nevredniciei mele, călăuzindu-mă spre îndreptare, dimpreună cu toţi ai mei, ca bucurându-se inima mea întru cele de sus, cu îngerii să cânte:

Sfânt, Sfânt Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru; pline-s cerul şi pământul de mărirea Sa. Amin.

***

Rugăciune pentru vrăjmaşi

      Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu,  Cel unul născut din Tatăl, mai înainte de veci, Carele de bună voie ai primit moartea pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc şi ca un mieluşel fără de glas împotriva celui ce-l înjunghie, aşa cum nu

ţi-ai deschis gura, căci pe cruce fiind răstignit între cei doi tâlhari şi batjocoririle de la cei potrivnici primind spre cer Ţi-ai ridicat ochii şi cu bunătate Te-ai rugat: „Părinte! iartă-le lor că nu ştiu ce fac”.

Tu Doamne, ne-ai învăţat să nu stăm împotriva celui rău şi ne-ai zis:  „De te va lovi cineva peste obrazul cel drept, întoarce-l şi pe cel stâng.”

Asemenea Tu ne-ai poruncit zicând: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vată-mă şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Părintelui vostru cel din ceruri, căci El răsare soarele Său peste cei buni şi peste cei răi, şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.”

Tu însuţi întru tot bunule Împărate, caută la mine nevrednicul robul Tău, şi dă-mi tărie, ca să nu mă mânii împotriva vrăjmaşului  meu şi să nu-I întorc lui loviturile cu răzbunare, „căci numai al Meu este a răzbuna” , grăieşte Domnul; iar nouă făpturilor celor după chipul şi asemănarea Ta, ne-ai poruncit Tu însuţi: „ca să nu apună soarele peste mânia voastră”, şi daruri la sfintele Tale altare să nu ducem până nu ne vom fi împăcat mai întâi cu cei în neînţelegeri cu noi!

Tu deci, Care în luminoasa şi sfânta rugăciune „Tatăl nostru” , ne înveţi să ne rugăm zicând: Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, ajută-mi mie, Doamne, ca, potrivit cuvintelor Tale să răsplătesc cu bine  celor ce mă urăsc, celor ce mă vată-mă, celor ce mă prigonesc. Dă-le, Doamne, pacea Ta, luminează-le mintea, ca să Te cunoască pe Tine şi poruncile Tale, curăţeşte-le inima şi o mlădie, ca să-şi vadă greşalele şi să se căiască de nedreptăţi-le lor!

Nu-i lăsa pe ei, Doamne, în rătăcire şi în păcat!

Trimite-le lor binecuvântarea Ta, ca să se întoarcă şi să se mântuiască şi să fie vii întru împărăţia Ta!

RUGĂCIUNE PENTRU ÎMPĂCARE

Doamne miluieşte pe cei ce mă urăsc, se sfădesc cu mine şi mă ocărăsc; asemenea şi pe cei ce mă grăiesc de rău, ca nu cumva  vreounul din ei să pătimească ceva rău pentru mine, nici în veacul de acum nici în cel ce va să fie.

Ci-i sfinţeşte pe dânşii cu mila Ta, şi-i acoperă cu bunătatea Ta Preabunule Stăpâne. Amin!

***

***

Predica de pe munte; Fericirile,

Apostolii sunt sarea pământului şi lumina lumii. Plinirea legii. Iubirea de vrăjmaşi.

Văzând Iisus mulţimile, S-a suit în munte: şi şezând El, au venit la dânsul ucenicii Săi. Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând:

3. „Fericiţi cei săraci cu duhul,[4]  că a lor este împărăţia cerurilor.

4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

11. Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.  Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa I-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.

-* * *

text din cartea SADHANA de R  Tagore, traducere Nichifor Crainic

Pag. 24, 25

„Datori suntem ca tot ce e în lume să privim ca învăluit în Dumnezeu.

Iară şi iară mă plec în faţa lui Dumnezeu care este în foc şi apă, care pătrunde lumea întreagă, care este în secerişul anual ca şi în arborii ce durează de-a lungul anilor.

Înseamnă asta a înlătura pe Dumnezeu din lume?

Dimpotrivă, înseamnă nu numai să-l vezi în toate lucrurile, dar să-l cinsteşti în toate lucrurile lumii acesteia.

Ţinuta lăuntrică a omului religios al Upanişadelor, faţă de univers, e un adânc sentiment de iubire evlavioasă. Obiectul veneraţiei lui e pretutindeni de faţă. E unicul adevăr viu prin care întreaga existenţă este adevăr. Acest adevăr îl percepem nu numai prin cunoştinţă, ci şi prin abnegaţie. Namo namah – îl adorăm pretutindeni şi totdeauna. Îl recunoaştem în izbucnirea extazului năprasnic când rişii strigă întregii lumi:

Auziţi-mă, fii ai spiritului fără moarte, voi care locuiţi în lăcaşurile cereşti! Eu am cunoscut pe Cel prea-înalt, a cărui lumină străluceşte prin întuneric. Nu vedem noi aici covârşitoarea vrajă a unei experienţe pozitive şi imediate, care nu poartă nici cea mai mică urmă de nelămurit şi de pasivitate?

Buddha, care a dezvoltat latura practică a învăţăturii Upanişadelor,

propovăduia aceeaşi vestire când zicea:

Iubire fără margini să te lege de tot ce e deasupra sau dedesubtul tău, departe sau aproape, văzut sau nevăzut şi faţă de nici o fiinţă să nu răsară în tine sămânţa de duşmănie ori dorinţă de ucidere. A trăi în această conştiinţă, când stai sau când mergi, când şezi şi te odihneşti, până în ceasurile adormirii, înseamnă Brahma vihara, înseamnă a trăi şi a te mişca în spiritul lui Brahma şi a avea bucurie întru el.

Ce este spiritul acela? Upanişadele spun:

Acela, a cărui fiinţă este lumina şi viaţa tuturor, cel care-şi dă seama de toate, acesta este Brahma. A simţi totul, a-şi da seama de toate lucrurile, aceasta e fiinţa lui. Cu trup şi suflet noi suntem cufundaţi în conştiinţa lui. Prin conştiinţa lui soarele înveşmântă pământul; conştiinţa lui poartă undele de lumină de la o planetă la alta. Nu numai în spaţiu, ci şi în sufletul nostru este această lumină şi această viaţă, această fiinţă care se simte în toate.

El e atotconştient în spaţiu, lumea întinderii şi e atoateconştient în suflet, lumea intensităţii.

Pentru a a junge la această conştiinţă universală, trebuie să ne unificăm simţirea cu această simţire. Singurul proces adevărat al omului e sinonim cu existenţa cu extinderea cercului de simţire.

Toată poezia, filozofia, ştiinţa, arta şi religia noastră sunt în slujba acestui lucru: să întindă în sfere mai înalte şi mai largi cuprinsul conştiinţei noastre.

Omul nu câştigă nici un drept prin faptul că ocupă un spaţiu mai mare;

dreptul lui se întinde numai atât cât adevărul lui lăuntric, adică cât se întinde conştiinţa lui.”

***

  6 octombrie 2011,     Jeniţa Naidin

---