Dorli Blaga a Plecat în Eternitate
MOTTO:
NAȘTERE
Făptură nouă, iată pe frunte
întâia lumină te-a uns!
Pe noi repede soartă ne mână –
tu fără pas ne-ai ajuns.
LUCIAN BLAGA
Dorli Blaga a Plecat în Eternitate la întâlnirea cu părinții ei, Cornelia și Lucian Blaga. Conform dorinței ei, trupul a fost așezat lângă cei care au adus-o pe lume, în satul Lancrăm, unde s-a născut tatăl ei, Poetul Lucian Blaga.
Voi aminti acum, la trei ani de când am stat de vorbă, cu Doamna Dorli Blaga la dânsa acasă, în data de 15 noiembrie 2018, și o parte din cuvintele pe care le-am scris atunci, imediat după miraculoasa Înâlnire! În acea zi m-am bucurat să o văd pe fiica Poetului pe care l-am iubit și îl iubesc: LUCIAN BLAGA. Ştim că Bucuria este o cunoaştere cât mai cuprinzătoare şi este izvorâtă dintr-o Iubire cu sufletul şi spiritul.
Din adolescenţă am iubit poeziile scrise de Lucian Blaga şi, mi-am dorit să cunosc locul unde s-a născut, să o cunosc pe fiica sa, pentru care Poetul a scris versuri memorabile. Din ianuarie 2007, când am citit cartea: „Tatăl meu, Lucian Blaga”, gândul unei întâlniri cu Dorli Blaga s-a înfiripat. Şi cum se spune: să fim atenți la gândurile noastre că ele vor deveni cuvinte; să fim atenți la cuvintele noastre că ele vor deveni acțiuni, fapte. Mie, aşa mi s-a întâmplat. Este adevărat, după 11 ani! Dar, „nu-i niciodată prea târziu”.
Doamna Dorli Blaga, după ce primise de la Editură cartea: Lucian Blaga la Bistrița (1938-1940), pe care am publicat-o în ianuarie 2018, urmare a unui travaliu de documentare și scriere de peste 4 ani, în care am vorbit despre casa Familiei Blaga de la Bistriţa, mi-a telefonat şi m-a invitat să vorbim despre acest volum. Așa s-a născut posibilitatea să ne cunoaștem personal. Doamna Dorli Blaga mi-a spus şi la telefon, dar şi personal cât de mult i-au plăcut Motto-urile alese de mine la începutul capitolelor ce le-am scris în cartea amintită mai sus, Lucian Blaga la Bistriţa (1938-1940), Editura Napoca-Star, 2018, acestea fiind poezii ale tatălui său, invocate de mine ca Motto, fiindcă aveau legătură cu însăşi conţinutul textului din capitolul respectiv.
Am trăit Bucuria să cumunic direct cu un suflet şi un spirit pe care le-am citit înscrise pe fruntea şi faţa sa, senine, luminoase. Desigur, am privit-o cu gândul la versurile tatălui ei: „Făptură nouă, iată pe frunte / întâia lumină te-a uns!”. Am stat de vorbă, în apartamentul său, lângă biroul ce a fost al lui Lucian Blaga, cu un om spiritualizat şi care îşi iubeşte tatăl dincolo de mormânt. S-a bucurat când i-am înmânat câteva daruri: „Albumul cu faianţa portugheză” realizat de Elena Pleniceanu de la Muzeul judeţean Bistriţa, cartea mea ”Scrieri din Inimă”, Editura Napoca Star, 2017, dar şi un pliant de la Conacul verde, fosta casă din Bistriţa a Letiţiei Pavel, sora Poetului.
Doamna Dorli mi-a dăruit cartea: „La obârşie, la izvor”, Editura Ardealul, Târgu-Mureş, 2018. În cuprinsul acestei Antologii găsim 75 de poezii selectate de Dorli Blaga din „masiva carte Lucian Blaga – Opera poetică, ediție îngrijită de Dorli Blaga și George Gană (care este și prefațator), apărută la Editura Humanitas din Bucureşti, în anul 1995”. La poezia: „La cumpăna apelor”, pag. 19, în prezenţa mea, a îndreptat versul: „Tu eşti în vară, eu sunt în vară. În vară”, deoarece la tipar lipsea „în” pe care l-a scris dânsa şi apoi, mi-a înmânat cartea spunând ferm, dar blând: „Poezia ULISE e scrisă pentru mama mea”. Iubesc această poezie, am citit-o în viața mea de multe ori, poate şi pentru că e scrisă în anul 1951, anul naşterii mele! Să citim câteva versuri din ULISE, chiar din această culegere:
„Vezi, orice amintire-i
doar urma unor răni
prin ţări, prin ani primite,
pe la răscruci şi vămi.
Nu aştepta păţanii
să izvodesc alese.
Deşartă născocire
e vorba care ţese.
Dar pe liman ce bine-i
să stăm în necuvânt –
şi, fără de-amintire
şi ca de subt pământ,
s-auzi în ce tăcere,
cu zumzete de roi,
frumseţea şi cu moartea
lucrează peste noi.”
Cu acordul dânsei, am făcut mai multe fotografii, iar nepotul dânsei, aflându-se acolo cu noi, ne-a făcut o fotografie împreună.
În zilele din preajma acestei întâlniri cu Doamna Dorli Blaga, din nevoi sufleteşti, citeam ECCLESIASTUL. Urma să fac un drum între două orașe-capitală. La acea vreme, locuiam în Târgoviște, fosta capitală a Țării Românești, iar în drumul spre Bucureşti, cuvintele din finalul acestei cărţi biblice, atât de invocate, dar și controversate, îmi vizitau gândurile, și mi le aminteam:
„În afară de acestea, fiul meu, ia aminte:
A face cărţi multe e o treabă fără sfârşit.
iar neliniştea gândului e trudă pentru trup.
Încheiere: Totul a fost auzit.
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte-I poruncile,
că omul întreg aceasta este. Că Dumnezeu va aduce fiece faptă la judecată,
în tot ascunzişul ei, fie că e bună, fie că e rea.”
Şi cum nimic nu este întâmplător, au fost discuţii despre cărţi, oameni, preoţi şi despre Dumnezeu. Nu i-am pus întrebări, dânsa mă invitase, dânsa a vorbit ce a dorit. Am plecat din casa Doamnei Dorli Blaga, după o convorbire agreabilă de peste o oră, cu înţelegerea zâmbitoare şi reciprocă privitoare la o viitoare întrevedere.
Astăzi, când Sufletul ei este în Cer, știu că nu o voi mai vedea decât în cărți, în fotografii!
Pe drumul de întoarcere de la București la Târgoviște, urmare a tot ce am vorbit cu fiica Poetului Lucian Blaga, hotărâtă să nu public nimic nici din ce mi-a dat voie, nici din ce, după ce povestea pasionant, spunea: ”asta nu publicați” mi-au venit în minte multe gânduri. Vă mărturisesc câteva gânduri-meditație ivite în mintea mea după acest moment din viața mea, petrecut în ziua de 15 Noiembrie 2018:
În realitatea şi esenţa sa, Omul este de o bogăţie nesfârşită. El poate avea o optică prin care să progreseze, şi anume, să înţeleagă atunci când îi vine vremea, cum situaţiie de viaţă, fiind privite în raportul lor cu Totul, adică, cu Dumnezeu, sunt neutre, iar răul şi nedreptatea nu există. Numai că la unii vine prea târziu vremea şi se tot supără mereu pe semeni. Dar, în acel târziu, unii oameni reuşesc să se detaşeze primind un impuls. În viaţa mea, am văzut oameni, care, primind îndemnul că e mai bine să se detaşeze decât să consume energie prin păstrarea supărării, au spus cuvinte de pace şi m-am bucurat. Este bine să ajungem la o detaşare iubitoare care nu are nimic comun cu indiferenţa. După cum bine ştim, omul detaşat, fiind desprins de el însuşi, de obiecte, prin această stare a sa, în starea de Iubire necondiţionată, nu reacţionează cu frică, supărare sau dorinţă. Rămâne echilibrat, autentic şi oferă ajutor direct. Sau, tace. Omul detaşat, dar cu mintea la Dumnezeu, este de fapt cel mai activ şi de un ajutor real celor din jur.
În încheiere, îmi exprim regretul că nu a mai fost posibil să mă întâlnesc direct cu Doamna Dorli Blaga în perioada de după 15 noiembrie 2018, și asta pentru că eu nu am reușit să ajung la dânsa, deși în convorbirile telefonice care au urmat i-am promis, mai ales cât timp am locuit în Chiajna, lângă București, în anul 2020. Un subiect, pe care îmi propusesem să îl discut, pornind de la poezia tatălui ei, NAȘTERE, era: dacă într-adevăr copiii își aleg părinții. În ceea ce mă privește, eu cred că da, și doream să aflu părerea Doamnei Dorli Blaga, căreia Lucian Blaga îi scrisese când s-a născut: ”Dura-vei în noi o lumină, mare ca-ncrederea cu care tu azi ne-ai ales.”. Atunci i-a ales, iar acum a ales să îi fie așezat trupul lângă ei, la LANCRĂM!
Jeniţa Naidin
Duminică, 21 Noiembrie 2021
Cu fața spre Lumina Divină