EMINESCU – ODĂ
Vă invit să citim din Opera lui Mihai Eminescu.
ODĂ
(în metru antic)
Nu credeam să’nvăţ a muri vr’odată;
Pururi tânăr, înfăşurat în mantia-mi,
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când de-odată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până ‘n fund băui voluptatea morţii
Ne ‘ndurătoare.
Jalnic art de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topers în flăcări…
Pot să mai re ‘nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
1883, Dec.
MIHAI EMINESCU
*
Am cules la calculator azi, 16 Iunie 2021,
Din Dragoste pentru Eminescu,
această poezie dintr-o ediţie, veche, veche de poezii.
Cu Iubire şi Recunoştinţă
Jeniţa Dodiţă Naidin
Marţi, 15 Iunie 2021
Cu faţa spre LUMINA DIVINĂ
