Jenita Naidin

Astăzi, Sâmbătă, 22 septembrie 2012, în timp ce se petrece ultima fază a procesului tehnologic de preparare, adică zacusca se află pe foc pentru sterilizarea în borcane, mă gândesc, cu lumină în suflet, la faptul că acum am o viaţă mai simplă în ceea ce priveşte relaţia mea cu Cosmosul.

Am trăit adresând multe întrebări lui Dumnezeu, am exersat multă răbdare cuminte, multă aşteptare legitimă, iar acum cred în ceea ce a plănuit El pentru mine, pentru noi toţi.

În ultimul timp trăiesc cu multă seninătate şi linişte sufletească, ceea ce doresc tuturor oamenilor.

Este un adevăr faptul că atunci când trăim în pace cu Dumnezeu, trăim în pace şi cu oamenii.

Să spunem:

Facă-se voia Ta, Doamne!

Doamne, ce vei vrea!

E un text de pe internet, scris de Pablo Neruda, care mie mi-a plăcut foarte mult.

Am corectat diacriticile şi am văzut că şi Pablo Neruda vorbeşte despre răbdare.

Să îl citim împreună:

„Moare câte puţin

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,

urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa;

cine nu  riscă să construiască ceva nou;

cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un  guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă

negrul pe alb şi punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoţii,

acele emoţii care învaţă ochii să  stălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează  sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este  nefericit în lucrul său;

cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;

cine nu-şi  permite măcar o dată în viaţa să nu asculte sfaturile „responsabile”.

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;

cine nu citeşte;

cine nu ascultă muzică;

cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;

cine nu întreabă de frica să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte

întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna

că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul

fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim…

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare

Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul

Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie

Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale

Dacă va fi să furi, fură o sărutare

Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica

Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire

Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi asta în

fiecare zi…”

PABLO NERUDA

***

Bistriţa,  22 sept  2016, Jeniţa Naidin