Ioan Alexandru – IUBIRE
ARTICOL adus pe Prima pagină, astăzi, Duminică, 26 Iunie 2022.
Cu Iubire și Recunoștință,
Jenița Dodiță Naidin
*****
ZOE DUMITRESCU BUŞULENGA spunea,
în anul 1982, despre Poetul Ioan Alexandru:
„Astăzi poetul cu chip luminos, de etern copil, se află în plină rodnicie a înzestrării sale creatoare. Dar aşa cum nu încetez să spun, el va rămâne veşnic pentru mine unul din cei patru tineri care, în anii 60, au izbândit, cu obstinaţia îndârjită a credinţei lor în autenticitatea, în adevărul artei, să schimbe datele fundamentale ale crugului liricii româneşti, să lumineze din nou, într-o reîmprospătată primăvară creatoare, destinul, înnourat pentru o vreme, al poeziei noastre.
[…]
La 23 de ani, în 1964, volumul de debut, Cum să vă spun, trăda o conştiinţă sigură de artist şi de om.
… însetat de plenitudine ca şi de sacru într-un fel instinctiv ca tot ţăranul român, poetul a pornit într-o uriaşă aventură a intelectului şi a spiritului care avea să-l împlinească şi nu atât să-l modifice. A învăţat greaca şi ebraica, limbile în care cuvântul păstra închisă taina sacrului şi deci valoarea de logos (ca să traducă mai târziu Imnele pindarice şi Cântarea Cântărilor).
…
Şi astfel mereu începutul, Rădăcina, şi mereu sfârşitul care înseamnă întoarcere întru ţărâna patriei, ca în Transilvania, întoarcere după tipicurile tradiţionale:
Pe dealu-acesta-n satul transilvan
Copiii mei să mă-ngropaţi pe mine
Pe-aceste blânde culmi dumnezeieşti
Să îmi petreceţi sufletul cu bine.
Să fie codrul verii înflorit
Ca nimenea să nu mă bage-n seamă
Cum voi pleca în Patrie-ndărăpt
Ca un bănuţ legat într-o năframă…
[…]
… în viziunea lui Ioan Alexandru există şi o sfinţenie a eroilor, o sfinţenie a mesajului jertfei transmis urmaşilor. Şi nu lipseşte dintre ctitori nici Brâncuşi, a cărui Columnă e socotită, pe bună dreptate, ca orice operă mare, jertfă şi sanctuar şi versurile poetului o spun ritos:
Unde e jertfă e-nceput de ţară
Pentru cei duşi şi cei ce vor veni.
(Brâncuşi la Târgu Jiu)
Puţin mai departe aceeaşi columnă dobândeşte atribute de axis mundi, de scară suitoare şi coborâtoare, în versurile din Columna lui Brâncuşi.”.
După ce v-am propus câteva din avizatele cuvinte ( am selectat prea puţine din ampla şi deosebit de importanata pentru critica şi istoria literară, Prefaţă de 20 pagini), scrise de minunata ZOE DUMITRESCU BUŞULENGA, vă invit să citim două poeme ale lui Ioan Alexandru pe care le-am cules la calculator din cartea sa din anul 1982, Editura Minerva, dedicată Ulvinei şi celor cinci copii ai lor:
EGO ZENOVIUS[1]
Eu Zenovie ţăran transilvănean
În anul două sute şi mai bine
Depun în faţa dreptului roman
Această cruce-a sângelui din mine
Mărturisesc c-am devenit creştin
Întors acum de la păgânătate
Strămoşii mei sunt dacii cei bătrâni
Cum îi vedeţi în stâne şi fosate
Eu din Biertan cu toată casa mea
Cred cu părinţii mei în Nemurire
Atâta doar că nu numai în duh
E o putere dincolo de fire
Ca şi în peştera acestui trup
A început vecia să se lase
Cum dovedeşte Domnul Înviat
După Scripturi în carne şi în oase
Această taină pulbere sub noi
E tot atât de limpede şi sfântă
Ca aurul ce sângeră-n noroi
Ca şi suflarea care ne cuvântă
Şi-această Dunăre şi-acest Carpat
Şi codrii holdelor pe bărăgane
Venit-a vremea cu văzduh cu tot
Să le strămut ca Patria-n icoane
Spiritul foc prin apă mi s-a dat
Şi-am dobândit sfinţenie în limbă
Şi graiul meu hirsut şi păduros
În cântec pur de-acuma se preschimbă
Din vârful munţilor de pe săgeţi
Nu mă mai varsă sufletu-n afară
Acolo în adâncuri de mormânt
Voi pogorî să-ntemeiez o ţară
Pe oasele acestui crezământ
Cu toată vlaga focului din mine
Ego Zenovius ţăran transilvănean
În anul două sute şi mai bine…
IUBIRE
Iubirea nu-i decât această
Curată împăcare pe pământ
Un om se dă cu grijă la o parte
Să poată trece trandafirul sfânt
Iubirea nu-i decât mireasma
Rămasă după crinul ce-a trecut
Din care-ţi faci cămaşă pe măsură
Să poţi trăi pe lume nevăzut
*
Ioan Alexandru a plecat în Eternitate pe 16 septembrie 2000, la vârsta de 59 ani,
şi este înmormântat în cimitirul Mănăstirii NICULA, judeţul Cluj.
*
Spre o Lumină caldă,
Miercuri, 3 Iunie 2015 Jeniţa Dodiță Naidin
Articol adus pe Prima pagină azi, Duminică 26 iunie 2022,
după accidentul ce l-am suferit la Mănăstirea SALVA în ziua de 24 Iunie 2022. Credința noastră în Dumnezeu ne vindecă.
***** DUMNEZEU ESTE! Eu știu.