Jenita Naidin

Astăzi, 14 Iunie 2018,  vă invit să citim o poezie dragă mie.

Versul  Se- aude câte-un fluture plângând  din poezia  ROMÂNIA

l-am citat ca Motto atunci când am vorbit,  mai demult,

despre minunatul Om  Ovidiu Drimba,  de care ne este dor.

Acum, am cules la calculator întreaga poezie cu gândul la Poeţii lumii….

și la Patria noastră  ROMÂNIA

„ROMÂNIA

Câteva dealuri împodobite cu pământ

Mai mulţi păstori de veghe în munţi lângă cuvânt

Mihai Viteazu Eminescu Ştefanul cel Mare

În limba latinească se-ndreaptă după soare

Şi norii vin întruna şi-abia din când în când

Se- aude câte-un fluture plângând

Împărtăşescu-ţi soarta cu inima şi-ţi spun

Că dăruit sunt ţie cu tot ce am mai bun

Poeţii sunt ai limbii mai mult decât ai lor

Suntem o turmă blândă sub Marele Păstor

Poeţii – lemnul Crucii pe care sângerează

De mii de ani Cuvântul la  amiază”

Ioan Alexandru

*

Flori albe am fotografiat  imaginându-mi Lacrimi…pentru

România ce are nevoie de multă Iubire nu numai în Anul Centenar…

Jeniţa Naidin

Joi, 14 Iunie 2018 

Spre o Lumină caldă…