MURIM… CA MÂINE

Poeți   Plecați în Cer  ne-au lăsat  versuri  nemuritoare ca și  Sufletul.

Iată:

MURIM… CA MÂINE

 

E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,

poate chiar mîine, pomii de pe-alee

acolo unde-i vezi or să mai stee

voioşi, în vreme ce vom putrezi.

 

Atâta soare, Doamne, – atâta soare

o să mai fie-n lume după noi;

cortegii de-anotimpuri şi de ploi,

cu păr din care şiruie răcoare…

 

Şi iarba asta o să mai răsară,

Iar luna tot aşa o să se plece,

Mirată, peste apa care trece –

Noi singuri n-o să fim a doua oară.

 

Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate

Găsi atâta vreme pentru ură,

Când viaţa e de-abia o picătură

Între minutu-acesta care bate

 

şi celălalt – şi-mi pare nenţeles

şi trist că nu privim la cer mai des,

că nu culegem flori şi nu zâmbim,

noi, care-aşa de repede murim.

1937

Magda Isanos

*

Poezia ne îndeamnă la meditaţie…

14 sept. 2013    Jeniţa  Naidin