Jenita Naidin

Un moment pentru Suflet vă rog să avem.

Prin Credinţă autentică, reală în Dumnezeu,

orice om reuşeşte ca mâhnirile lui puternice să nu dureze.

Inima şi mintea sunt pline de Iubirea pentru Dumnezeu,

chiar dacă această Dragoste pentru Creator  este uneori

dureroasă,

vorba Poetului:

„Dar mâhnirea este puternică şi durează.

Îngăduie ca o dragoste dureroasă să se trezească în ochii tăi.”

Sufletul  omului este religios prin naștere, fiind parte din Dumnezeu.

Toate Religiile Lumii  sunt îngăduite de Creator, de Inteligenţa Cosmică.

Un indian  a cunoscut sentimentul Iubirii Universale

şi a creat poeme nemuritoare pentru toate culturile de pe Pământ,

pentru toate popoarele Lumii.

De aceea, iar şi iar îl citim pe  TAGORE  cu Inima şi Mintea:

„Frate,  nimeni nu trăieşte de-a pururi 

Frate, nimeni nu trăieşte de-a pururi

şi nimica nu dăinuie veşnic.

Ţine minte aceasta şi bucură-te!

Nu-i viaţa noastră-aceeaşi singură şi veche povară,

nu-i calea noastră-aceeaşi singură şi veche drumeţie.

Un singur rapsod nu e dator 

să-ngâne-acelaşi cântec învechit.

Floarea se ofileşte şi moare; dar cel ce poartă floarea nu-i chemat

s-o jăluiască pe vecie.

Frate, ţine minte aceasta şi bucură-te! 

Trebuie să vină şi o pauză deplină,

să-mbie sunetele în desăvârşită-armonie.

Viaţa se gârboveşte-n amurgu-i de soare

pentru-a fi cufundată în umbre-aurite.

Dragostea trebuie chemată din jocu-i

Pentru-a sorbi din amarul durerii,

trezindu-se în raiul lacrimilor.

Frate, ţine minte aceasta şi bucură-te!

Ne grăbim să ne culegem florile

nainte de-a ni le smlge vijelii trecătoare.

Ni se iuţeşte sângele şi ochii ni se luminează

cu fiece sărut ce-l smulgem,

săruturi ce-ar pieri, de-ntârziem.

Nerăbdătoare ne e viaţa,

dorinţele ne mistuie-ascuţite,

căci Vremea bate-n bronzul despărţirii.

Frate, ţine minte aceasta şi bucură-te! 

N-avem noi timp să prindem un lucru,

să-l sfărâmăm şi să-l zvârlim în colb.

Orele sar sprintene tăinuindu-şi visele-n mantiile lor.

Scurtă  ni-i viaţa şi ne soroceşte

puţine zile pentru dragoste.

De-ar fi doar pentru trudă, 

ni s-ar părea fără sfârşit de lungă.

Frate, ţine minte aceasta şi bucură-te! 

Îndrăgim Frumuseţea

pentru că dănţuie-n acelaşi cânt zburător

ca şi vieţile noastre.

Preţuim Ştiinţa

pentru că n-aveam nicicând răgaz s-o împlinim.

Toate zămislirile sfârşesc în Văzuduhul etern.

Dar florile amăgitoare ale Pământului

le păstrează pururi proaspete doar moartea.

Frate, ţine minte aceasta şi bucură-te!” 

„În ziua-n care Moartea

În ziua-n care Moartea va să vină

să-ţi bată-n uşă-

ce-i vei ddărui?…

Voi pune oaspelui în faţă cupa vieţii mele plină

nu-l voi lăsa deloc să plece cu mâinile goale

Toate licorile dulci ale zilelor mele de toamnă,

şi ale zilelor mele de vară,

toate recoltele şi spicuirile din zbuciumata mea viaţă-

le voi pune oaspelui în faţă

şi-i voi închide zilele,

când Moartea va să vină să-mi bată-n uşă.

*

   Crede în iubire, chiar dacă este un izvor de suferinţă.

Să nu-ţi închizi inima!

Nu, prietene, cuvintele tale sunt nedesluşite, nu le pot înţelege.

Inima este făcută numai pentru a se dărui

cu o lacrimă sau un cântec, iubita mea

Nu, dragul meu, nu pot înţelege, vorbele tale sunt nedesluşite.

Bucuria este fragilă ca o picătură de rouă.

Ea moare surâzând.

Dar mâhnirea este puternică şi durează.

Îngăduie ca o dragoste dureroasă să se trezească în ochii tăi.

Nu, prietene, cuvintele tale sunt nedesluşite şi nu le pot pricepe.

Lotusul vrea mai curând să se desfacă în soare şi să moară,

decât să trăiască sub chip de mugure o veşnică iarnă.

Nu, dragul meu, cuvintele tale sunt nedesluşite şi nu le pot pricepe.

*

Privirea ta  este neliniştită şi tristă.

Ea caută să-mi pătrundă gândurile.

Tot astfel luna vrea să pătrundă marea.

Tu îmi cunoşti toată viaţa. Nimic nu ţi-am ascuns.

 Iată de ce nu cunoşti nimic despre mine.

Dacă viaţa mea ar fi o piatră preţioasă,

aş sfărâma-o în mii de bucăţi

şi din aceste ţăndări ţi-aş face un colier

pe care l-aş pune în jurul gâtului tău.

Dacă viaţa mea nu ar fi decât o floare,

 dulce şi fină, aş culege-o şi aş pune-o în părul tău.

Dar viaţa mea este o inimă, iubita mea.

Unde sunt marginile sale?

Tu nu cunoşti hotarele acestei impărăţii

şi totuşi tu eşti prinţesa lui.

Dacă inima mea nu ar fi decât plăcere,

tu ai vedea-o înflorind într-un zâmbet fericit

 şi ai pătrunde-o într-o clipă.

Dacă ea n-ar fi decât suferinţă,

ea s-ar topi în lacrimi cristaline,

răsfrângându-şi fără cuvinte taina.”.

Rabindranath  Tagore

*

Cu Iubire și Recunoștință,

Jeniţa  Dodiţă  Naidin

Luni, 14 Martie 2022

Cu fața spre  Lumina  Divină

***