Regina-Poetă Carmen Sylva – Fluturi sărutându-se

sunt la Mănăstirea Cozia

De câte ori avem posiblitatea,  să medităm la la faptul că doar  Smerenia  ne înalţă.

Personal, prin ajutor de la Dumnezeu, am atins sufletul oamenilor  prin Umilinţă.

Mereu îmi aduc aminte că Viaţa nu  mi-a fost dată ca să nu îmi poată fi luată.

 Am în atenție mereu îndemnul lui Iisus Hristos:

„Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi alina!”, și, de aceea, reușesc să am lăuntric seninătate.   Știu că  Dumnezeu este Iubire!

Marele nostru Poet George  Coşbuc, a tradus  o poezie foarte frumoasă scrisă de  Regina României, Carmen Sylva

Să o citim  și,  să privim fotografii,

 pe care le-am primit de la colega mea de facultate Mariana Ciubotaru Tătaru.

 Ea mi  le-a trimis în memoria soțului ei, Plecat anul trecut în Eternitate, iar eu am dorit să le imortalizez aici:

Fluturi sărutându-se

Cu gene ‘ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creiat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Şi-un fulger umed li-e privirea.

Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des –
Şi ast-fel te sărut pe tine.

Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E par’ că soarele-ar luci
Şi ‘ntr ‘însul ne-am uita de-aproape.

Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă ‘mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc –
Iar genele mi se scoboară.

Se face noapte ‘n jurul meu!
Eu pier în stângerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.”

Carmen Sylva   

*** 

Să privim imaginile din grădina Marianei, Irinei și copiilor ei: 

Cu Iubire și Recunoștință

Jeniţa Dodiță Naidin

Luni,  23  Mai 2022

Cu fața  spre Lumina  Divină 

    ***