Jenita Naidin

În preajma Crăciunului 2014,   vă invit să vedeţi fotografii,   făcute în această toamnă,  din curtea  Muzeului de la Mirceşti, casa de unde a plecat în Ceruri  Vasile Alecsandri şi din Mausoleul ce i s-a ridicat din Recunoştinţa semenilor  lui.

Vasile Alecsandri ( 21 iulie 1821 – 22 august 1890)  a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România.

Să citim şi o poezie a acestui mare Poet român înainte de a vedea imaginile pe care vi le-am pregătit:

Sfârşit de toamnă

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se dezlipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un card de corbi ierarhici prin vazduh croncănitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!
Vântul şuieră prin hornuri,  răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rănchează, câinii latră la un loc,
Omul,  trist,  cade pe gânduri şi s-apropie de foc.
Vasile Alecsandri
Mircesti, 1867

*

Am cules poezia din  cărticica: Vasile Alecsandri – Poezii, Editura Ion Creangă Bucureşti, 1976,  colecţia: prima mea bibliotecă, 48.

*

Bistriţa,  Marţi,  23 Decembrie 2014   Jeniţa Naidin