17 Februarie – Octavian Goga – Bătrâni
Fiecare zi din viaţa noastră este specială, pentru că e dată de Dumnezeu.
De aceea, în fiecare dimineaţă Îi mulţumim că iarăşi vedem Lumina zilei şi ne gândim la semenii noştri care sunt în situaţii mai grele decât noi!
Astăzi,
17 Februarie 2017,
culeg și reproduc aici o poezie pentru mama mea care a Plecat acum 21 de ani de pe Pământ.
O poezie pe care minunaţi artişti o cântă, ca Romanță, atât de duios!
„Bătrâni
De ce m-aţi dus de lângă voi,
De ce m-aţi dus de-acasă?
Să fi rămas fecior la plug,
Să fi rămas la coasă.
Atunci eu nu mai rătăceam
Pe-atâtea căi răzleţe,
Şi-aveaţi şi voi în curte-acum
Un stâlp la bătrâneţe.
M-aş fi-nsurat când isprăveam
Cu slujba la-mpăratul,
Mi-ar fi azi casa-n rând cu toţi…
Cum m-ar cinsti azi satul…
Câţi ai avea azi dumneata
Nepoţi, să-ţi zică: „Moşu…”
Le-ai spune spuză de poveşti…
Cu Împăratu Roşu…
…………………………………………
Aşa… vă treceţi, bieţi bătrâni,
Cu rugi la Preacurata,
Şi plânge mama pe ceaslov,
Şi-n barbă plânge tata…”
Octavian Goga
***
Noi, oamenii să ne dorim a nu opune rezistenţă lucrurilor întâmplate în trecut.
Prezentul este acesta, e clipa Acum, el e separat de timpul psihologic trecut şi viitor.
Să acceptăm ceea ce este în Prezent, să permitem lucrurilor să fie aşa cum sunt.
Vă invit să priviţi flori pentru cei Plecaţi în Ceruri!
Cu Recunoştinţă şi Iubire,
Jeniţa Dodiţă Naidin
Vineri, 17 Februarie 2017.
UNIVERSUL este nesfârşit