Jenita Naidin

În preajma zilei sale de naştere, Natalia David mi-a trimis poezii  prin care îşi exprimă trăirile sufleteşti, iar

eu vă propun să le citim:

*

PENSIONARA

 

Eu vă spun cu dulci cuvinte:

Vârsta mea din două cifre

are-un şapte înainte.

Nu mi-e frică, nici ruşine

Şi vă jur că-mi este bine.

Spăl şi calc şi mai gătesc,

fac curat şi târguiesc.

Şi mai scriu şi mai citesc…

Cu prietenele mele,

Marţi şi vineri beau cafele.

Musafiri, am tot mereu,

Miercurea am şi-un careu.

Vineri seara ne-adunăm

Şi un remi mai jucăm.

Dimineaţa merg pe jos

Şi mă îmbrac cât mai frumos.

La vară, cu sănătate

Sper să plec în străinătate.

Dar ce-i drept şi-adevărat,

Uneori mai stau şi-n pat.

Nu mai simt ca-odinioară;

Am un junghi la inimioară.

Mai am şi o alergie,

Tot ce-i bun îmi strică mie.

Tensiunea-i cam mărită,

Am arsuri şi o artrită,

Colesterol şi gastrită.

Mă mai ţine un genunchi

iar în spate am un junghi.

Dar încolo, mă simt bine,

Pentru anul care vine.

Nu mă vaet nu sunt tristă,

Eu sunt foarte optimistă,

Căci până s-ajung la vârsta

De  o sută douăzeci

Eu mai am încă cincizeci.

 

Sănătate bună la toţi pensionarii!

Bistriţa, August 2012,   Natalia David

*

Natala David spune:

După ce am scris poezia PENSIONARA,

am citit cîteva versuri pe coperta unei cărţi

scrisă de Emil Sângiorzan:

 

„Devreme, (când la mijloc nu-s mulţi ani)

Zvârlim cu sănătatea după bani…

Târziu, (când zilele ni-s numărate)

Zvârlim cu banii după… sănătate.

 

PS.

Dar ce te faci, de eşti printre sărmani

Şi n-ai nici sănătate, şi… nici bani?!”

Emil Sângiorzan

 

*

ARDE  PLANETA!!!

 

Nu ştiu în ce vară,

Nici în care ţară,

Totul s-a uscat,

Apele-au secat

 

Demult nu mai plouă,

Nici vorbă de rouă,

Pădurile ard.

Oameni mor de cald.

 

Mor şi animale

Coborând la vale

Să găsească ape

Ca să se adape.

 

Trenuri deraiază,

Maşini explodează,

Reţelele cad

Topite de cald.

 

Seceta-i prea mare,

Viaţa-i o teroare.

Oamenii se-nchină

Răcoarea să vină,

Să plouă ca vara,

Să râdă iar ţara.

 

Bistriţa, iulie 2007, Natalia David

 

Drumul copilăriei

Aș vrea să zburd

ca altădată

pe drumul copilăriei.

Să prind un fluture!

sau, cine știe…

s-alerg desculță prin zăpadă,

să fiu cu părul ud de ploaie,

să văd cireșele de mai

cum dau în pârg.

S-aștept pe mama

când vine cu halva

din târg.

poezie scrisă de Natalia David  în   Bistrița, mai 2002

*

Pentru ziua de  26 august 2012,   LA MULȚI ANI!  Natalia David!

16 aug. 2012   Jeniţa Naidin