Radu Stanca- RUGĂCIUNE
Am citit demult această Rugăciune scrisă de Radu Stanca, iar azi, 20 septembrie 2013, am cules-o la calculator pentru ca să fie citită şi de cititorii acestui Blog, pentru că este minunată.
.
Radu Stanca- RUGĂCIUNE
Întinde-mi dreapta, Doamne. Vreau cu tine
Să mă împac de-acuma pe vecie.
Căci recunosc: am fost mai mult de rime
Îndrăgostit decât de veşnicie
Nu mi-au plăcut, o ştii, iconostasuri
Nici n-am simţit spre umbre vreo chemare
Eu am iubit în lume alte glasuri
Şi mi-am făcut din alte bolţi altare
N-am coborât cu negura de lespezi
Nu m-au întors firidele din burguri
M-am închinat la râurile repezi
Şi am slăvit bogatele amurguri
Strămoşii mei fiind pesemne trunchiuri
Am rătăcit milenii pe tăpşanuri
Îi auzeam în mine printre junghiuri
Cum blestema urmaşul fără ramuri
De acea se cădea să fiu tovarăş
Străbunilor din soare şi furtună.
M-am furişat şi-n inimă-mi, dar iarăşi
Am izbucnit în câmpul gol sub lună
Ce mi-a plăcut a fost mai mult să sgândur
Jăratecul căţuielor de paie
Să crăp în dinţi lumina ca pe-un sâmbur
Şi să mă-ntind pe holde ca o ploaie.
De tine doar din când în când aminte
Îmi aduceam. Când stam cu fruntea-n soare.
Părea atunci c-un dor adânc mă prinde
Şi că mi-e frică-un pic de atâta zare.
Dar astăzi vin la tine cu căinţă
N-am unde să-mi mai răzim bieţii umeri,
Sunt obosit acum de suferinţă
Vreau sluga ta smerită să mă numeri
Nu ştiu să fac nimic, dar dacă totuşi
Vei vrea să ierţi pe cel învins de rele
Am să-ţi grijesc cotoarele de lotuşi
Şi-am să-ţi păzesc cutiile cu stele
Acum deoparte iată orice rime
Şi mă apropiu fără de mândrie.
Întinde-mi dreapta, Doamne, deci. Cu Tine
Vreau să mă-mpac acuma pe vecie.
Radu Stanca
*
20 sept 2013 Jeniţa Naidin
Aici sunt la Mănăstirea Curtea de Argeș
Aici sunt la poarta Mănăstirii Sâmbăta -Constantin Brâncovenu
