Jenita Naidin

Drumurile noastre doar Dumnezeu le cunoaşte!

Aflat,  încă,  în corpul fizic sufletul nostru călătoreşte în lumea văzută după cum îi este hărăzit, iar smerenia ne ajută să trăim mereu cu Speranţă.

Iată, am călătorit din nou la fiii mei la Bucureşti cu vagonul cuşetă şi, la întoarcere, din Graţie Divină, am venit la Bistriţa cu Familia Elena şi Ştefan Anghel, în maşina lor confortabilă.

Pe calea de întoarcere, Doamna Elena Anghel avea treburi în oraşul Sebeş, astfel încât, pentru prima dată  am  privit  statuia  lui Lucian Blaga ce se află în faţa Centrului Cultural „Lucian Blaga”.

Am trăit câteva clipe deosebit de frumoase sub un soare strălucitor şi într-un spaţiu ce emană spiritualitate.

Cu o zi în urmă, pe Valea Oltului, în ore de blocaj în trafic, în faţa mea cerul,  munţii, ceaţa  şi apa tulbure şi rotitoare a râului ce primea şuvoaie din stâncile străjuitoare.

Acum, la Sebeș,  Lumină!

Aici, în faţa acestei clădiri elegante,   Mintea  mea e ancorată în cărţile scrise de Lucian Blaga:

„HRONICUL ŞI CÎNTECUL VÎRSTELOR ” sau „LUNTREA LUI CARON” , aceasta din urmă, în a patra ediţie, am văzut-o şi în librăria din Sebeş (exemplarul meu, tot Ediţia a IV-a, deja  citit şi subliniat, l-am aflat  în librăriile Humanitas-Bucureşti, 28 febr. 2014).

Acum, când postez aceste impresii şi fotografii pe blog, citesc din ce a scris Blaga  în HRONIC, pag. 29, 30:

„La 1 sept. 1902 eram la Sebeş, înscris din nou în cl. I primară la şcoala germană. Punând piciorul în clădirea spaţioasă mă învălui un simţământ de însingurare […].

 Mă văd în clasă. Simţeam din aer că va trebui să-mi chivernisesc altfel puterile decât până aici. În jurul meu numai copii necunoscuţi. Vreo patruzeci. [ …]  

Am înţeles că acum începea şcoala adevărată.

Am strîns buzele şi brăcinarul, şi hotărîi să-mi văd de treburi.”

Gândiţi-vă că avea doar 7 ani!  Și ce minte avea!

Și, iată,  în acest vechi orăşel, stă, frumoasă,  statuia lui!

Îndemn oamenii care trec spre Mănăstirea Prislop, de exemplu, (şi spun asta fiindcă am fost pe acel drum şi am văzut cum se îndreaptă maşini din toate judeţele ţării spre Arsenie Boca), să se oprească un pic şi la Sebeş, cu gândul la marele Poet Lucian Blaga.

*

Vă invit cu drag să priviţi câteva fotografii din timpul acestui Drum al meu:

Fotografie din tren, în dimineaţa zilei de 25 iulie 2014 când ajungeam la Bucureşti, soarele era un disc roşu superb, iar viteza trenului accelerat a condus la imaginea de mai sus.

*

Aici, mai jos,  sunt fotografii din ziua de 29 iulie 2014, ziua Creţicăi (anul trecut, de ziua ei, citeam poezia: „Pe o stradă îndepărtată”  de Vasile Lascăr),   zi în care am călătorit de la Bucureşti, pe Valea Oltului, spre Sebeş.

Oltul învolburat și tulbure  transporta de toate…

Stîncă parcă răsărită  din apă…. pe care am privit/o cam două ore fiind opriți în trafic pe viaductul de pe Olt.

*

Familia Elena şi Ştefan Anghel pe viaductul de pe Olt:

*

Foto din mersul mașinii: Oltul primind șuvoaie din stînci.

*

Fotografii din Sebeş, orașul în care a învățat Lucian Blaga:

*

flori din balconul meu de la Bistrița

Bistrița,  1 august  2014  Jeniţa Naidin