Francesco Petrarca: – canţona „CCCLXVI”
Vă invit să citim, acum după momentul în care cu toţii am sărbătorit în ziua de 15 august, pe Sfânta Maria, un fragment din splendida canţonă „CCCLXVI” scrisă de Francesco Petrarca.
Despre Canţona „CCCLXVI” Eta Boeriu spune:
„Închinată Fecioarei Maria, al cărei ajutor poetul îl invocă în viaţă şi în moarte, canţona este considerată drept cea mai frumoasă dintre poeziile care exprimă sentimentele religioase ale poetului. Dar, după cum observa Carducci (op. Cit. Pg.511), ea nu este numai canţonă şi imn, ci totodată şi elegie.” „Ca laudă sau imn ea este obiectivă şi o proslăveşte pe Fecioara Maria; ca elegie şi canţonă, însă, e subiectivă şi înfăţişează starea de suflet a poetului.”
Iată începutul acestei canţone:
„CCCLXVI
Fecioară blândă-n soare-nveşmântată
şi-n stele, tu, în care-arzând fierbinte
supremul Soare[1] s-a ascuns pre sine[2]
iubirea-mi cere-a te rosti-n cuvinte,
dar n-am să pot, de mila-ţi nu-mi arată,
şi nu mă-nvaţă Cel născut din tine.
Ţie mă rog, căci vrerilor de bine
tu le răspunzi de-a-pururi.
Fecioară, de te-ndururi
de-a noastre grele suferinţi, spre mine
şi-a mele rugi cucernice te-nclină.
Ajută-mă, stăpână,
deşi-s ţărână şi tu-n cer regină.”
*
Când voi avea energie mai multă am să culeg la calculator această amplă canţonă căci este de o frumuseţe aparte. Este o minune închinată mamei lui Iisus Hristos. (am reprodus versurile dinVolumul Petrarca RIME, Ed. Univers, 1970, MCMLXX.).
*
Bistrița, Marți, 19 august 2014 Jeniţa Naidin