Jenita Naidin

Adus pe Prima Pagină  azi 16 August 2017,

acest articol scris demult, în anul 2014, acum, ușor revăzut.

O întâmplare din viaţa unor oameni  ce au trăit în secolul V după Iisus Hristos a devenit un ajutor nepreţuit unui suflet ce a fost pus într-o situaţie fără ieşire.

Întotdeauna amintirea unor cărţi folositoare citite în alte timpuri ne poate veni în minte atunci când sufletul nostru are nevoie de suport.

Într-un moment de cumpănă, în miez de noapte, sufletul şocat de o discuţie neprevăzută, a recitit povestea a doi oameni din Vieţile Sfinţilor şi a adaptat pilda de acolo, căci situaţiile pot să nu se asemene, şi nu se aseamănă în acest caz, dar s-a putut prelua esenţa,  s-a putut prelua soluţia de acolo, ca mod de viaţă.

Prin puterea reală a Divinului din om, sufletul însingurat a găsit o cale de ieşire ştiută doar de el şi de Dumnezeu.

Mare este puterea lui Dumnezeu şi mult îl ajută pe Om, acest nepreţuit dar pe care L-a făcut Universului.  Omul este sfânt.  Fiecare dintre noi ar trebui să ştie acest adevăr, căci cei care nu îl ştiu, nici nu îi recepţionează corect pe semenii lor şi,   atunci nu ştiu cum să se poarte.

Omul, care nu ştie că el însuși este sacru, are mintea în altă parte decât la divinitatea lui.

Să nu uităm nici o clipă să ne umplem mintea de adevărul că a ne gândi la Dumnezeu, cât mai des posibil, e salvarea noastră.

Prin rugăciune cu deadinsul la Dumnezeu, putem trăi în mijlocul unor situaţii fără ieşire, dar cărora le găsim un mod de viaţă adecvat, astfel încât să fim împreună cu Dumnezeu permanent.

Acest mod de viaţă este susţinut de activarea unor adevăruri din Sfintele Scripturi cum ar fi acesta unde am deschis acum Biblia:

„Psalmul 22    Un psalm a lui David.

1 Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.

2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit,

la apa odihnei m’a hrănit,

3.  sufletul mi l-a întors la sineşi  [„a întoarce la sine” ; ideea este aceea de restaurare, de revenire la ceea ce ai fost, de recâştigare a unui drept. (Verbul  epistréfo înseamnă, printre altele, a te întoarce de undeva, spre a găsi drumul pe care l-ai pierdut)

Uneori sufletul se poate înstrăina de sine însuşi, de propria lui autenticitate;

revenirea la sine se face prin Dumnezeu.]

4. Că chiar de voi umbla  prin mijlocul umbrei morţii,

Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti;”

(Pagina 641, Biblia  Bartolomeu, 2001)

*

Tot acest text a venit sub ochii mei aducând mult folos sufletului meu.

Recitesc nota de subsol:

[„a întoarce la sine” ; ideea este aceea de restaurare, de revenire la ceea ce ai fost, de recâştigare a unui drept. (Verbul  epistréfo înseamnă, printre altele, a te întoarce de undeva, spre a găsi drumul pe care l-ai pierdut).

Uneori sufletul se poate înstrăina de sine însuşi, de propria lui autenticitate; revenirea la sine se face prin Dumnezeu.]  

şi mă minunez de felul cum ne vine Dumnezeu în ajutor, în cazul acesta  prin renunţare la un gând care s-a dovedit a fi blocant şi limitatator şi revenirea la sine.

Am revenit la a mă ajuta doar cu Dumnezeu care îmi veghează munca de a scrie.

Mereu,  când mă ajut cu texte de  acest fel,   mă rog pentru cei care au muncit ca noi să le avem de-a gata, doar luând cartea din raft.

De cum am citit acel text salvator din Vieţile Sfinţilor (Proloage), cât şi cel la care am deschis Biblia,

mi-am schimbat gândurile.

Chiar suntem ceea ce gândim.

Gândul de a duce un mod de viaţă, adaptat, faţă de soluţia din Vieţile Sfinţilor la care m-am referit mai sus, în sens mult, mult mai aspru, date fiind condiţiile, dar cu atât mai plăcute lui Dumnezeu,

fiindcă decizia de a-l pune în aplicare nu poate leza pe nimeni, este un gând bun.

Testăm dacă este un gând bun prin   aceea  că ne aduce Bucuria comuniunii cu Dumnezeu.

Munca şi Rugăciunea sunt decizii prin care ieşim din ceea ce ne-a limitat prin necunoaştere şi punerea speranţei în ajutorul omului necunoscut de noi cu privire la relaţia sa cu Divinul.

În cazul de faţă,  Restul e Tăcere!

*

Să privim câteva fotografii pe care le-am făcut în grădina Familiei surorii mele, Adela.

Te rog Mihaela, scumpa mea nepoată, trăitoare în Iaşul Marilor Iubiri, să priveşti aceste fotografii ca pe un dar cu ocazia zilei tale de naştere: 12 octombrie.   LA MULŢI ANI!

Mihaela aici e  mătușa ta,  Adela. Este la  cules mere.

Mihaela, aici am fotografiat soarele, dar în grădină, fără să poată fi observați aici,

pentru că e micșorată poza, sunt gospodarii: Adela și Nelu Drăgan.

Bistriţa,   12/13  octombrie 2014  Jeniţa  Naidin

***

Azi,  16  August 2017, am adus pe Prima Pagină

aceste cuvinte scrise  demult, dar care  reflectă cum, mereu,

mereu Dumnezeu ne vine în ajutor.

Știm cu toată Ființa noastră:

Dumnezeu  este Minunea Minunilor.

Jenița Dodiță Naidin