29 Februarie – Sfântul Ioan Cassian

Anul bisect este acel an în care luna Februarie are 29 zile, şi asta din 4 în 4 ani.

Deci, este anul în care

„luna februarie este de 29 în loc de 28 de zile, iar anul are 366 de zile în loc de 365 de zile. Ziua suplimentară necesară o dată la 4 ani, este pentru a corecta diferenţele calendaristice, deoarece anul calendaristic are în realitate 365 de zile şi aproximativ 6 ore. Totodată, anii de care ne folosim pentru a exprima datele trebuie să se compună dintr-un număr exact de zile, în caz contrar existând situaţia ca o aceeaşi zi să aparţină în acelaşi timp atât anului ce se termină, cât şi anului care începe.”

 

Conform „Vieţile Sfinţilor”, Sfântul Ioan Cassian s-a născut în  Sciţia Mică – Dobrogea.

Din fragedă tinereţe s-a făcut monah într-o mănăstire din Betleem şi, având deosebită isteţime a minţii şi multă osârdie spre înţelepciune şi spre dumnezeieştile cărţi, a străbătut, mai întâi, toată elineasca filozofie şi a cunoscut desăvârşit, pe cât se poate, şi  tainele dumnezeieştii credinţe.  Şi-a agonisit prin tot comportamentul o frumoasă filozofie a vieţii.

Când a  mers în pustietăţile Egiptului s-a îndeletnicit în patria anahoreţilor cu viaţa aspră a nevoinţelor şi postirilor călugărilor.

În anul 400, ascultându-l,  la Constantinopol, pe Sfântul Ioan Gură de Aur a devenit diacon.

Sfântul Cassian a scris 2 cărţi:

„Aşezămintele vieţii de obşte a călugărilor”,

priveşte mai mult viaţa cea dinafară a călugărilor şi curăţirea lor de patimi,

iar a doua carte,

„Convorbiri cu părinţii pustiei”

Priveşte cu deosebire viaţa lăuntrică a monahilor:

Gândul neîncetat la Dumnezeu şi lupta oamenilor pentru îndumnezeirea lor, scopul vieţii creştineşti.

 

Sfântul Ioan Cassian este unul dintre cei mai mari iniţiatori ai vieţii monahale din Occident.

O poveste despre acest  sfânt:

„Odată Sfântul Casian (cu hramul la 29 februarie) s-a dus la Dumnezeu şi a început să se plângă Mântuitorului că oamenii nu-l cinstesc şi pe dânsul, cum îi cinstesc pe ceilalţi sfinţi. Dumnezeu îl întrebă însă:

 – Ai făcut vreo faptă bună în lumea asta? Ceilalţi sfinţi au făcut multe fapte bune şi de aceea au câte o zi de ţinere. Nesfârşind încă vorba, iată că vine acolo Sfântul Nicolae, ud leoarcă. – Sfinte Nicolae, îl întreabă Dumnezeu, de ce eşti ud? – Uite de ce, răspunse sfântul. Din pricina vântului mare, era gata-gata să se înece o corabie; cum am văzut-o, m-am aruncat în apă şi am scăpat-o de primejdie, iar pe oamenii ei, de la moarte. Atunci Dumnezeu se întoarse către Sfântul Casian şi îi zise:

 – Auzi cum fac fapte bune cei care au ţinere?

Fugi de-aici şi la fiecare 4 ani să vii şi tu o dată.

Şi de-atunci, luna februarie are câte 29 de zile la fiecare patru ani.”

Astăzi,

înainte de începerea lunii Martie, adică a Primăverii,

v-am adus în atenţie cuvintele de mai sus însoţite de imagini frumoase cu flori.

 

Luni, 29 Februarie 2016,

             Jeniţa Naidin  

Această fotografie am făcut-o, în sept. 2015,

pe prispa casei Naşei mele de botez din Băbuşa

29. 02.  2016,  Jeniţa Dodiţă Naidin