În Liniștea din mănăstiri

Am adus pe Prima Pagină,

-astăzi, 4 Mai 2016-,

acest articol  despre liniștea din mănăstiri,

deoarece,

deși  ieri am fost la o mănăstire,

acum nu am posibilitatea să

scriu impresii și să pregătesc și postez fotografiile pe care le-am făcut.

Imagine cu Mănăstirea  SINAIA şi CERUL care mă aşteaptă…

Imagine din Biserica de lemn din Mănăstirea SALVA

 

Astăzi, vă încredinţez gânduri ivite în zorii zilei…,

dar şi în Liniştea din mănăstirile în care am păşit în ultimii ani ai vieţii mele pământene,

prea îndelungate şi plină de griji.

E adevărat faptul că în anii din urmă am fost ajutată de Dumnezeu,

astfel încât nu am cuvinte să Îi mulţumesc!

Acum ştiu:

Când vine Dumnezeu la tine, te dezlegi de  toate…

*

Cu Iubire, vă invit   să vedeţi  și  câteva fotografii,

pe care le-am făcut în mănăstiri din România şi în Natură.

vitraliu din Mănăstirea  BOROAIA

 

În Liniștea din mănăstiri   am intitulat gândurile cu care m-am trezit, ca de obicei,

în ultimii 39 de ani ai vieţii, la ora 2 fără zece din  noaptea de 25 spre 26 Februarie.

Simbol al naşterii,

pe cale l-am fotografiat în Biserica  catolică

din preajma blocului unde  locuiesc  fiii mei în Bucureşti,

şi,

pe care l-am postat aici,

cu gândul la naşterea lui Cristian  de acum 39 de ani,

şi să spun  acum, precum mereu:

Doamne, 

Te rog să ai grijă de fiii mei!

Tu, ești Doamne singurul meu sprijin,

Te rog ajută-i să fie cu gândul la Tine!

*

Am aprins veioza, am luat  foaia de pe noptieră şi am scris.

Şi totuşi,

cred că Îngerul de pe umărul meu drept a scris

aceste cuvinte:

 

 

În Liniştea din mănăstiri

Mă poartă paşii deseori.

Cum stau cu faţa la Altare

Vă am în gând pe fiecare

Şi vă încredinţez pe rând

Lui Dumnezeu cel Bun şi Blând.

Îmi sprijin fruntea pe Icoana Credinţei

desfăşor harta suferinţei,

şi,

dintr-o dată-o văd întreagă!

Sunt,  după multe drumuri,  gata,

să văd fără  privirea memoriei,

şi-n acelaşi timp  să fiu  ceea ce observ, dar  şi observatorul.

Este –un moment al omului  aflat pe Calea pământeană,

prea greu pentru un suflet singur  care, prea târziu L-a aflat pe Dumnezeu,

în Adevăratul sens al cuvântului: a-L afla pe Dumnezeu ca adevăratul Prieten.

Iar Cerul, cu generozitate,

stă acolo veghind amănuntele suferinţelor noastre,

pe care le încredinţăm  Iubirii Universale, adică, lui Dumnezeu.

E scris pe Crucea Mioarei Dragu, prietena mea Plecată prea devreme:

E numai Dumnezeu, nu este Moarte!

***

Doamne,

oare de ce în noaptea asta mi-a venit prietena şi colega mea în gând?

Mioara Dragu a plecat la Cer fără să fi născut copii.

Pe ai mei, îi iubea ca şi cum erau ai ei.

Dar prea puţin noi ne-am văzut,

cu soţii noştri, împreună

pe când copiii mei erau şcolari,

iar Mioara

nu a mai trăit să îi vadă mai mari.

Vineri, 26 Februarie 2016,

Dis- de- Dimineaţă

 

imagine cu intrarea în Mănăstirea  SINAIA

vitraliu la intrarea în  Mănăstirea  BOROAIA

imagine (nu mi s-a permis să fie aprinse luminile candelabrelor) cu un fragment din Catapeteasma

sculptată în marmură de Ruşchiţa din Mănăstirea BOROAIA

un ultim trandafir al toamnei de pe o stradă din oraşul  Bistrița

imagine cu Clopotniţa Mănăstirii  BOROAIA

zilele trecute am găsit ghiocei în curtea Mănăstirii Boroaia

imagine din interiorul Mănăstirii  BOROAIA cu sicriul unde se odihneşte

Arhimandritul Ilarion ARGATU  de la Cernica.

imagine cu Vitraliu din Mănăstirea BOROAIA

Sper că  Sfântul Nicolae ocroteşte toţi copiii,

şi pe cei de 39 de ani împliniți astă noapte!

Bistrița,

Jeniţa Dodiţă Naidin